Românii, de la un capăt la celălalt al ţării nu sunt altceva decât vaca de muls a politicienilor. Oricât de dureros sună sau oricât de jenant pare, acesta este adevărul. Au demonstrat-o toate campaniile electorale, iar mai apoi, toate mandatele care au trecut peste popor. Cât timp au nevoie de votul ultimului om de pe acest mirific plai carpato-danubiano-pontic, fie el sărman, fie el tuciuriu, păpuşarii din înaltele loje îl manevrează cum pot mai bine. Spun poveşti despre proiecte şi programe, promit că vor restructura învăţământul şi sănătatea, că vor face drumuri şi vor aduce apa în casa lui badea Ilie, că vor promova valorile culturale şi de patrimoniu, că vor aduce turişti, că vor da de lucru celor care n-au ce pune pe masă. Vorbe-n vânt, acelaşi în fiecare campanie, spuse doar altfel. De fiecare dată, cei mulţi înghit totul, cred şi pleacă capul, dându-le cel mai preţios dar, votul lor. Timpul care urmează vădeşte însă că cel care le-a pus pe tavă frumoasele basme, este doar un născocitor de poveşti, că speranţele vor rămâne eterne, că proiectele se vor desăvârşi doar pe hârtie, ca în final să moară prăfuite într-un dulap de primărie. Paradoxal, eşecul însă este răsplătit, salariul luat fără remuşcări, fala şi onoarea purtate sfidător înaintea mulţimii. Nereuşita va fi continuată de următorul candidat la fotoliu, indiferent cât de înalt este acest tron ori cât de multe perne dospesc pe el. Tupeul de a se folosi de norod, de a stoarce de la acesta şi ultima picătură, pare să fii ajuns la apogeu. Referendumul a răsturnat planurile unora şi a schimbat scorul de pe tabela de marcaj. Nici cei din teren nu au câştigat, indiferent de echipă, dar nici spectatorii. Din contră. Cei care au aruncat mingea, de la unul la altul, au născocit, aşa dintr-o dată, că publicul este vinovat pentru că li s-a dat planul peste cap. Şi-acum, după ce întregul popor a plătit din greu preţul biletului la meciul păpuşarilor, tot el este, ba în dublu exemplar, ba mort, ba înviat, ba şterş de pe liste, ba fără valoare pentru că a votat în străinătate. Românul cel preţios, cel de care aveau până mai ieri cu toţii nevoie, este şi nu este. Greu de înţeles de această dată calculele politicienilor, care fac de-a alba neagra cu percepţia şi fiinţa norodului. Cei mulţi vor rămâne în continuare cu scârba, necazul şi umilinţa. Batjocura este o pălărie greu de aruncat mai ales atunci când nici măcar nu ştiu dacă există sau au murit.
Românul, între a fi şi a nu fi
