Câte zile de sărbătoare au românii, mai rar. Nu bine a trecut ziua Sfântului Andrei şi Ziua Naţională a României că peste puţin timp vin din nou sărbătorile, alte zile libere pentru cei care muncesc. Dacă stăm bine şi analizăm, zilele astea de sărbătoare ale celor născuţi pe meleaguri româneşti, dar şi zilele cu o anumită semnificaţie, sincer vorbind, nu-s puţine deloc. Românul are aşa un dar de a nu-i scăpa nimic, nici un eveniment şi nici un prilej de a sărbători. Îi place să iasă în lume, să socializeze, să se implice în diferite acţiuni, şi mai mult decât atât, îi place să petreacă. Un an, doi, sau chiar mai mulţi ani de căsnicie, pentru majoritatea românilor e prilej de chef, ziua de naştere la fel, ziua numelui – aşişderea. Şi tot aşa exemplele ar putea continua la infinit. Se apropie o nouă perioadă în care românul va petrece. Vin sărbătorile de iarnă: Moş Nicolae, Sfântul Nicolae, Moş Crăciun, trei zile dedicate sărbătorii Crăciunului, Sfântul Vasile, Boboteaza şi exemplele pot continua pe tot parcursului anului 2014. Nu cred că există o lună, din cele 12 ale unui an calendaristic, în care să nu fie vreo sărbătoare. Fie ea religioasă sau chiar cu o anumită însemnătate, românul ştie să „aibă grijă” şi să nu o rateze. Ziua Femeii, Ziua Bărbatului, Ziua Muncii, Ziua de Luptă Împotriva SIDA, Ziua de Luptă Împotriva Cancerului, Ziua Diabetului, Ziua Medicului şi multe altele. Sincer vorbind, cele 365 de zile ale unui an nu ar ajunge românilor pentru a sărbători. Orice profesie în ţara asta a ajuns să aibă o zi „specială”. Până şi celebrul Pi-3,14, numărul din manualele de matematică ale elevilor de gimnaziu, a ajuns să aibă ziua lui. În 14 martie, românii îl sărbătoresc pe Pi, această dată fiind de altfel şi Ziua Naţională a lui Pi. Aşadar, vorba Creangă: „Să dea Dumnezeu ca tot anul să fie sărbători şi numai o zi de lucru”. Dacă ar fi aşa, sigur tot românul ar fi împăcat şi mulţumit. Nu de alta, dar în ţara asta se munceşte! Sunt şi oameni care muncesc şi care se chinuie să-i ducă în spate pe cei care trag chiulul.
Românii şi zilele de sărbătoare
felicitari pentru articole!
Imi pare rau, dar articolul e un pic „ghiveci”, in sensul ca s-au bagat in aceeasi oala chestii diferite, eu personal ne mai intelegand la ce va referiti (zile libere, sarbatori religioase sau evenimente aniversate sau comemorate, dupa caz)
Afirmati ca am avea multe zile libere …In comparatie cu cine ? Daca ati avea putina curiozitate si v-ati documenta, ati concluziona ca la nivel comunitar suntem sub medie in ceea ce priveste numarul de zile libere de peste an.
In ceea ce priveste „sarbatorile” de genul „ziua lui Pi”, nu cred multi romani vor chefui pe tema asta, eventual profii de mate 🙂
Cat despre sarbatorile religioase, asta e situatia la un popor majoritar ortodox ! Nimeni, har Domnului, nu este obligat sa le tina. Tine de constiinta, confesiunea si libertatea fiecaruia de a face ce crede ca e mai bine.
Chestia cu omul care duce in spate pe altul este inspirată dintr-o caricatură nazistă, în care muncitorul slab german duce în spate un jidan gras.
O chestie proletaristă în genul în care ultimul lopătar dintr-o turnătorie dacă nu are pensia mai mare decât a unui inginer, medic sau profesor, este discriminat. Asta în viziunea „liberală” a madamei de la Muncă.
Hopa!
Iaca unde statea ascunsa constiinta natiunii!Pe stradutza Tiutiulescu…..
Cred ca tesinschi e maestra in varza a la Koloszvar!
Se pare ca la unii asa zisi oameni de prin asa zisa presa,grija lui Dabija este conditie sine qua non de existenta si abordare-n subiecte.
Mai Augusta draga,care ar fi aia care muncesc si care-i duc in spate pe cei care trag chiulul sau ghiulul?
Pana la urma,eu unul,n-am vazut om de presa scos pe targa si dus la spital din cauza complexitatii muncii si a strofocarii intelectuale.De aia fizica,strofocare,nici nu mai vorbim,desi,unii in loc sa scrie mai bine ar da la tarnacop sau lopata,caci rezultatul si eficienta ar fi macar vizibila si eficace.
Pana la urma despre munca ar trebui sa vorbeasca aia care muncesc cu adevarat mai greu sau mai putin greu si care-si trag de la gura leul ala amarat ca sa cumpere cate o foaie ca asta in care dumneata te dai lovita de atata munca si garbovita de greutatea chiulangiilor!
Auzi tanti?
Decat sa lucri degeaba cum ai facut-o dumneata in asa zisul editorial a lu matale ,mai bine stai degeaba!
Praf ne-ai facut!
Sa fie articolasul asta,oare,un semnal de mustrare de constiinta pentru cei care freaca menta de dimineata pana-n noapte,zicand ca dau la pila si se lauda ca sunt muncitori destoinici si strungari……..in paine?
Sau este repros mascat fata de sefii care benchetuiesc ca niste regi si-si pun slugile la jug in timp ce ei se distreaza?