Hapurile nu au constituit niciodata pentru romani o problema, indiferent de provenienta, marimea, gustul sau rostul lor. Dintotdeauna natiunea a stiut sa inghita. Orice. Chiar si sa digere, fara a-si face prea multe probleme ca bolovanul din burta lor ii poate propulsa intr-o… cutie de lemn. Inceputurile sunt stravechi si nu vrem sa ne referim la ele, ci numai la perioada actuala, care, delimitata de anul 1989, poate constitui un varf.
Cele mai diverse hapuri, dar si cele mai multe, au fost ingerate de romani de la Revolutie incoace. Povestile iluzorii din primele zile de la marea rebeliune din decembrie, legate de traiul bun al omului de rand, s-au metamorfozat la scurta vreme, in frumoase minciuni electorale, care, la randul lor, s-au perpetuat pana in zilele noastre. Nascocirile si explicatiile realitatii cotidiene, din toate domeniile, si nu doar din spectrul politic, au fost varate mai apoi, pe gatul omului de rand, de catre cei aflati in fruntea gloatei. Astfel, ca incet-incet, picurate cu grija, neadevarurile au ajuns sa-l hraneasca pe omul nostru si chiar sa nu para a fi minciuni. Acestea au ajuns sa fie acceptate si sa nu mai suprinda pe nimeni. Asa cum nu mai surprinde astazi faptul ca un individ vinde, la drumul mare, fara procese de constinta si fara restrictii, hapuri pentru cea mai necrutatoare boala. Increngatura minciunilor, lipsurilor si indiferentelor statului, a fost marele complice si prieten al personajului atoatevindecator, din pacate deloc singurul din aceasta natiune. Inventivitatea de care a dat dovada pentru a scoate banul din buzunarul omului, mixata cu naivitatea si disperarea bolnavului, a fost incurajata de infinita dezorganizare din sistemul de Sanatate, legislatie si bugetul national. Nefericita intamplare are toate sansele sa se multiplice dupa alte tipare si in alte coordonate. Cea mai simpla explicatie este data de faptul ca nimeni nu poate starpi cu adevarat penetrarea pe piata a produsului contrafacut. Statul nu are destui bani pentru a verifica decat o infima parte a asa-ziselor medicamente si produse naturiste, iar cei care stiu acest lucru profita cu nerusinare in dauna semenilor. Nu este suficient ca aratam astazi cu degetul spre doua – trei produse pe care le-au incercat pacientii pe pielea lor, rezultatele fiind cele pe care le stim cu totii, proaste sau inexistente. Atata vreme ca falsificatorii interni si externi de astfel de produse vor continua sa indoape piata farmaceutica romaneasca si cat cei indreptatiti sa-i opreasca sunt legati la maini, romanii nu vor avea de ales decat sa traiasca marele risc. Sa ia hapul si sa astepte sa-si faca efectul. Vor vedea ei, pana la urma ce se intampla, scapa, cu viata dar usurati de bani, ori se… trezesc in cutia de lemn.
