România, mai poți?

Am văzut prietenii dezbinate din cauza politicii, relații de prietenie ce au durat ani și ani, dar care s-au dus pe apa sâmbetei doar pentru că unul voia să voteze cu un partid, iar celălalt urma să pună ștampila pe cu totul altă grupare politică. E trist. Știu un sălăjean în vârstă de 100 de ani care aproape că n-a lipsit de la vot, încă este lucid și își dorește o țară normală, pentru că frumoasă este. România este o adevărată comoară, dar noi nu ne dăm seama. Țărișoara asta are munți, mare, lacuri, dealuri, podișuri, păduri, câmpii, depresiuni, râuri, un fluviu, locuri extraordinare, apă, resurse, dar are și oameni. Tot mai mult am impresia că noi, oamenii, suntem problema în această țară. Suntem tot mai reci, mai răi, mai dezbinați, râdem unii de ceilalți, ne atacăm, spulberăm, râdem noi de noi în loc să ne protejăm, să ne promovăm, să fim mai puternici. Mama ei de politică, oare cine este de vină pentru că oameni din zone politice extremiste ajung să fie aleși, să fie promovați? Să nu fie cu cumva de vină principalele partide care s-au perindat pe scena politică românească în ultimele decenii, să nu se fi săturat oare românii de ele și de oamenii lor? Sălajul s-a dezvoltat mult mai ales în ultimii ani. Așa este, dar să nu uităm că sunt 35 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989, 35, înțelegeți? În toți acești ani încă nu am reușit să scăpăm de birocrație, de hârțogăraie, de „pile”, de nepotisme, de prostii și comportamente inadecvate. Toți vrem o schimbare, aproape toți arătăm cu degetul și vrem să se întâmple ceva, să fie bine. Ce înseamnă acest bine, cum vedeți voi România? Ce vrem noi de fapt de la țara asta? Țărișoara asta ne-a dat totul, dar noi nu îi oferim nimic, ne batem joc de ea, o stoarcem, o epuizăm, iar de ziua ei defilăm, ne încordăm, purtăm costume naționale, ne credem mari români cu vorba și nu cu fapta. Suntem tot mai pricepuți și curajoși în vorbe, dar nu și în fapte.