România chiar merită mai mult!

Ce locuri de poveste are România noastră. Câte minunăţii pe care le-am lăsat în paragină, câte simboluri care  mor încet sub ochii autorităţilor!  Câte ”Notre Dame” pe care n-am ştiut nicio clipă să le valorificăm şi le-am lăsat în paragină. Plângem după catedrala ”Notre Dame”, dar bijuteriile nostre, care ne-ar salva din  sărăcia la care suntem condamnaţi, le-am lăsat uitării. Ce multe aveam şi puţine ne mai rămân. Ce bijuterie este Cazinoul din Constanţa, bisericuţele noastre din întrega ţara, inclusiv din Sălaj, conacele de odinioară cu artitectură unicat, în care se poate intra ”mai nou” cu buldozerele,  staţiunile în care ne-am petrecut anii copilăriei  şi de care ne leagă atâtea amintiri frumoase.  Casa sculptorului Brâncuşi pe care francezii l-au apreciat în timpul vieţii şi noi…am început să-l apreciem  după ce n-a mai fost, Palatul reginei Maria de pe malul Mării. Da, Palatul din Mamaia! Bulgarii au ştiu să facă la Blacic, din Palatul reginei,  un punct de atracţie turistică pe care noi mergem să îl vizităm şi suntem încântaţi. Pe al nostru l-am dat uitării. Tot uitării am dat şi renumita staţiune Herculane – Perla Banatului, Borsec – Perla Carpaţilor şi multe altele… Şi Sălajul nostru s-ar putea lăuda cu multe şi ar putea atrage turişti cu nemiluita. Locuri de poveste sunt, însă ne mai trebuie oameni, conducători care trebuie să-şi iubească ţara. Să facă ceva pentru cei care le-au acordat votul. Ne trebuie conducători cărora să  le pese de oameni. Am construit centre de informare turistică, la margini de sat,  în loc să investim în monumentele clădiri arhitectuale. Avem centre în care nu ajunge nici pasărea, darămite turistul. Am renovat şi reabilitat zeci de sedii.  În comunităţile mici recunoaştem casa primarului după culoarea tencuielii folosită la ”reabilitarea şi modernizarea” sediului primăriei. Atâtea indicii care ne demonstrează clar că interesul lipseşte. Am avut o tabără renumită, actualmente adăpost de animale sălbatice, avem conace în care se adăpostesc animalele sătenilor. Am avut staţiuni, nu multe, dar am avut! Acum ce mai avem? Speranaţa, care, şi ea până la urmă îşi va da duhul. România chiar merită mai mult!