Elevii care termină clasa a VIII-a nu mai sunt obligaţi, din 2014, să meargă la liceu. Ei pot opta pentru şcoala profesională. Şcoală, unde vor ajunge automat, din 2015, cei care nu vor avea medie de admitere peste cinci. Însă este oare pregătită şcoala românească pentru această măsură? Specialiştii susţin că învăţământul profesional trebuia reformat înainte. În urmă cu câţiva ani, un ministru al Educaţiei desfiinţa aceste şcoli, oblingându-i astfel pe elevi să devină liceeni, fie că le convenea ori ba. Efectele nu au întârziat, de alftel, să apară: abandon şcolar în creştere, rezultate dezastruoase la Bacalaureat. Şi colac peste pupăză: în ultimii ani, elevii care nu participau la Evaluarea Naţională tot la liceu ajungeau, doar pentru a se completa clasele. Aşadar, obişnuiţi cu ideea că toată lumea intră la liceu, după care, musai, termină o facultate, cu bacalaureat luat sau fără, în ciuda faptului că majoritatea îngroaşă rândurile şomerilor, câţi dintre absolvenţii de gimnaziu vor opta pentru o meserie? Câte unităţi şcolare sunt cu adevărat pregătite pentru această formă de învăţământ? Mă refer aici la dotarea acestora, laboratoare, ateliere, cadre didactice calificate etc. Unde vor fi efectuate stagiile de practică, căci practica este esenţială atunci când vrei să înveţi o meserie? Câţi dintre agenţii economici se vor arăta interesaţi să încheie parteneriate cu instituţiile de învăţământ sau îşi vor lua un angajament că vor asigura locuri de muncă pentru viitorii meseriaşi? Sau vor deveni şi aceştia alţi şomeri calificaţi?
O şcoală profesională sau un liceu industrial fără dotare tehnică pentru specializările pe care le are, fără ateliere şi laboratoare moderne, fără oameni pregătiţi şi cu experienţă, fără contracte cu agenţi economici nu scoate nimic util pentru piaţa muncii pe poarta ei. Nu mai poţi pregăti mecanici auto cu ciocanul, un set de chei vechi şi o menghină ruginită. Apoi, lipsa practicii în firme specializate…elevul trebuie, în primul rând să aibă habar ce este meseria în realitate, ce presupune, dacă este în stare să o practice. Un alt aspect ar fi corelarea învăţământului profesional cu piaţa muncii. În ce meserii se vor califica? Mecanici, lăcătuşi şi sudori, ca acum 20 de ani, când pe piaţa muncii se cer, de pildă, bucătari, operatori utilaje computerizate sau electronişti?
În urmă cu doi ani, a fost demarat un program, prin intermediul căruia după terminarea clasei a IX-a, elevii puteau să aleagă calificarea într-o anumită meserie. Cursurile se întind pe o durată de doi ani, iar lunar aceştia primeau şi o bursă. Însă nu a fost concurenţă, rămânând, în fiecare an, locuri disponibile. Aşadar, vor reveni, cu adevărat meseriaşii şi vor fi ei remuneraţi, corect, după competenţele pe care le au?
S-a ajuns la situaţia normală, care era de fapt înainte.
Înainte ca toţi habarniştii de miniştri să dezorganizeze învăţământul.