Rețete & relaxări

Daniel Săuca
Frica, și nu disciplina ori mărețe sentimente civice, cred, i-a făcut pe mulți români să fie poate mai ascultători decât alții. Cu toate că nu stăm prea bine nici în clasamentul „celor mai sigure țări din Europa pe timp de pandemie” (mediafax.ro). A cam dispărut și frica, odată și cu vorba „ăștia își bat joc de noi!” Așa că acum încep să-și facă de cap nu numai „presiunea economicului” și „logica”de funcționare strict electorală a guvernanților ci și dorințele „bizonilor”, o categorie fără de care România pur și simplu nu poate funcționa. De 30 de ani. Și politic, și economic. „Bizonii” sunt și cei care sunt mânați după cum o cer interesele partidelor și a multinaționalelor. O să vedem, după marile relaxări, cât sunt de mulți. Subiectul „bizoneilor”merită un articol separat, nu neapărat într-un sens depreciativ. Sunt și „bizonași” cu portrete spectaculoase. Revenind la anunțatele noi relaxări – dacă se vor produce –, ele au legătură mai ales cu alegerile locale și parlamentare ce, teoretic, ar trebui să aibă loc în acest an. Alegătorul român nu poate vota dacă nu e „relaxat”. Nu contează că nu prea are cu cine vota, important e să i se dea iluzia că Partidul este alături de el, de „relaxarea” lui. Partidul are grijă părintească de noi. Partidul nostru, nu al lor, al dușmanilor patriei. Îmi vine să râd cât de rudimentară poate fi, totuși, politica la noi. Și merge. Chiar dacă „rezervele de cadre” ale partidelor aproape au secat, din decembrie 1989 se poartă, cu succes, o rețetă incredibil de simplă (și veche): diabolizarea adversarului și oferirea de diverse iluzii electoratului. Tot „leadershipul” politic postdecembrist nu s-a abătut de la rețetă și de la metehnele știute. Direcțiile mari de dezvoltare, să le spunem așa, ne-au fost date, dictate de alții. Și ne-am supus, chiar dacă nu credeam neapărat, de pildă, în orizonturile euro-atlantice. Nu spun că drumul ales sau impus nu e cel corect. Problema, marea problemă e din nou dacă liderii noștri politici vor avea viziunea unei noi Românii, de data asta post pandemie. Nu prea cred. Sunt semne destule că nu se va schimba mai nimic. Iar în privința electoratului m-am liniștit de mult. Clasa politică nu poate fi decât așa cum sunt alegătorii. Poate nu mai există nici excepții în acest sens. Probabil și despre acest subiect voi scrie într-un nou episod al serialului dvs. preferat de „desene animate” politice. Pe data viitoare!