Daniel Săuca
Aproape sigur nu ați băgat de seamă știrea (și pentru că nu a fost difuzată de televiziuni): Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) şi Convenţia Organizaţiilor de Media (COM) au făcut apel la jurnalişti să trateze subiectul incendiului din clubul Colectiv „cu decenţă şi responsabilitate”, afirmând că este foarte uşor să fie transformată o tragedie „într-o maşină de făcut rating”. Pe degeaba, cele două asociații au făcut apel către toţi jurnaliştii şi persoanele cu răspundere editorială din redacţii să respecte codurile deontologice şi legislaţia. Să ne (re)amintim și noi, pe urmele comunicatului CJI și COM, că potrivit Codului de reglementare a conţinutului audiovizual, „orice persoană are dreptul la respectarea intimităţii în momente dificile, cum ar fi o pierdere ireparabilă sau o nenorocire”, iar „în cazul situaţiilor de suferinţă umană, al dezastrelor naturale, accidentelor sau al actelor de violenţă, furnizorii de servicii media audiovizuale au obligaţia de a respecta imaginea şi demnitatea persoanelor aflate în acest fel de situaţii”. Mai departe, Codul deontologic al jurnalistului adoptat de COM prevede că „Identitatea victimelor accidentelor, calamităţilor, infracţiunilor, cu precădere cele ale agresiunilor sexuale, nu trebuie să fie dezvăluită, cu excepţia situaţiei în care există acordul acestora sau al familiei (când persoana nu este în măsură să-şi dea acordul) sau când prevalează interesul public. De acelaşi regim de protecţie a identităţii beneficiază şi persoanele defavorizate (bolnavi, persoane cu dizabilităţi, refugiaţi etc.)”. Aproape tot pe degeaba, CJI și COM au afirmat că „acesta este un moment în care publicul trebuie să-şi dovedească maturitatea şi responsabilitatea în relaţia cu produsele media pe care le consumă şi alege să le disemineze. Derapajele trebuie sancţionate nu doar de profesie, ci, mai ales, de publicul al cărui interes este invocat ca justificare”. Sunt curios (vorba vine) dacă „decența” și „responsabilitatea” vor prima în relatările, produsele media despre tragicul eveniment de la „Colectiv”. Altfel, suntem într-un nou film cu mii de „comentatori”, unul mai „fioros” decât celălalt în afirmarea „adevărului”. Vom învăța ceva din această nouă poveste tristă? E greu de crezut. Și în condițiile în care „publicul”, nu de puține ori, e la fel de „imatur” și „iresponsabil” ca mulți „profesioniști” din mass-media.
Din pacate mass-media romaneasca urmareste doar sa dezinformeze,sa manipuleze,rating-ul etc. si nu cea ce ar trebui sa fie scopul ei pricipal; INFORMAREA.
-Observatia valabila si pentru mass-media salajeana(cu mici exceptii).
Mai Daniele!
Respect la barba ta si subiectului ce ai abordat!
Exista o apetenta pentru mijloacele mass media,de a se fotografia cu mortu’,asa cum faceau pionierii Vestului salbatec cu spanzuratii pentru nelegiuiri,un fel de selfie inainte vreme…….
Intr-adevar este o tragedie care se putea intampla fie si la o nunta banala de pe la noi Doamne fereste!
Am inteles,tragedie,durere,lacrimi,enervare,comentare,dar destul!
Au romanii un talent de a rumega cate un rahat ca la guma romaneasca de mestecat din copilariile noastre,numita Spicul ,pe care o rontaiai pana ramaneai fara nimic in mufa.
A fost Bute,era Udrea,Bashinescu,Halep,teme larg dezbatute despre care nu se mai povesteste nimc.
Acuma-i la moda plansu’ la tembelizor si aprinderi de lumanari colective,depuneri de lacrime politicianiste,ca da bine pe sticla si la imagine.
Un fel de Valentin sfrijit facut din bravul Dragobete.
Pai,fratilor,noi copiem ca moimele la circ ,cele traditii,manifestari ,apucaturi si trairi ale celor din lumea buna de dincolo de granitele noastre,ca sa parem occidentali.
Aia de dincolo,asa au fost setati,asa sunt crescuti ,asa sunt educati si fac ce simt nu fac ce face gloata si nu se lasa dusi de val ca turma pe islaz.
Facem parada prea mult de sentimente,simtim mult prea putin si suntem farisei,mintindu-ne pan la refuz chiar si pe noi insine.
Ne-a disparut mandria si orgoliul de a fi noi ca oi si nu ca altii!
Murim,zilnic luptandu-ne sa nu murim!