Respectul, regăsit doar în DEX

E vizibil şi oricât am nega nu putem trece cu vederea faptul că nu mai există respect. Constat cu îngrijorare şi îi simt lipsa peste tot, iar în acelaşi timp îmi dau seama că trebuie să mă adaptez, aşa-i trendul. Pentru că am primit câţuşi de puţin educaţie, în cei şapte ani de acasă şi apoi la şcoală, chiar n-am avut nimic de câştigat, din contră! La fel mulţi alţii. Cred că respectul e una dintre valorile fundamentale a unui popor civilizat, dar în viaţa de zi cu zi a românului acesta nu mai poate fi regăsit. Nu mai găsim respectul faţă de muncă, faţă de cuvântul dat, faţă de colegi, faţă de semeni, faţă de persoanele vârstnice. Nu mai există respect faţă de lege, faţă de instituţiile statului, faţă de adversarul politic, faţă de anonimul cetăţean de pe stradă, faţă de mediul încojurător – natura. Cât despre respectul conducătorilor faţă de popor şi al poporului faţă de cei pe care el i-a ales nici nu cred că mai are sens să amintesc. Pur şi simplu, respectul nu mai e! A fost gonit treptat din viaţa de zi cu zi, cu paşi mărunţi, de ei, de “lideri” care în timp ne-au inoculat şi apoi ne-au dovedit şi încă ne dovedesc faptul că respectul nu e altceva decât un opritor, nicidecum motorul reuşitei în viaţă. În goana după îmbogăţire, respectul se reduce la bani. Nu se mai vede respectul faţă de tradiţiile şi valorile culturale, faţă de părinţi, faţă de eroii neamului, faţă de învăţătură şi faţă de dascăli, faţă de religie, faţă de armată, faţă de bunul altuia, dar mai ales faţă de adevăr. A dispărut respectul faţă de muzica adevărată, respectul faţă de poezie şi, la fel de grav, respectul faţă de valoare. Respectuosul şi cuviinciosul sunt etichetaţi drept inadaptabili,  rebuturi, resturi. Sunt cei care au pierdut în competiţia pentru ocuparea unor poziţii-cheie în politică ori, şi mai trist, în avansarea firească la locul de muncă. Lipsa respectului o văd la fiecare pas. Este realitatea în care trăim, în care ne cresc copiii şi în care nepoţii noştri urmează să îşi deschidă ochii asupra vieţii. Din punctul meu de vedere lipsa respectului înseamnă lipsa de civilizaţie şi, ca să mai existe, respectul ar trebui cultivat. Oare mai sunt şanse?