Alexandru Lăpuşan
Iata că, după o experienţă politică ce ne-a trecut până peste cap, anul 2012 s-a stins lăsând loc atât pentru speranţe cât şi pentru incertitudini. Nu ne putem mândri cu prea multe realizări în plan economic (de exemplu), deoarece am fost ocupaţi cu organizarea unui rând de alegeri locale, o suspendare (referendum de demitere) a preşedintelui, alegeri parlamentare şi instalarea unui nou guvern. Cu toate acestea, am avut resurse să trăim din plin şi bucuria sărbătorilor de iarnă. Copil fiind, am prins vremurile (comunismului) când ştiam de existenţa a trei moşi: Moş Nicolae, Moş Crăciun şi Moş Gerilă. Moş Nicolae ne punea în ghetuţe o cicolată cu rom de 1,5 lei, o napolitană, ceva bomboane şi întotdeauna câte o nuieluşă. Structura cadourilor lui Moş Nicolae era foarte sugestivă: dulciuri pentru fapte bune şi nuieluşa pentru…… Moş Nicolae şi-a fundamentat oferta pe principii valabile de când lumea, pentru toate categoriile sociale sau de vârstă: faptele bune trebuie stimulate/încurajate/ recompensate, iar cele rele trebuie descurajate/criticate/pedepsite. Nu cred că vreun copilaş a avut parte de vreo aplicaţie cu nuieluşa moşului, însă alternativa aceasta impunea mai multă atenţie în comportament. Şi nu a stricat! Moş Crăciun venea, cu bradul împodobit, cu ceva dulciuri şi uneori cu câte o jucărie chinezească. Cu toată restricţia propagandei, sărbătorea Crăciunului (prima sărbătoare a Creştinismului) era şi atunci o manifestare de amploare (special în rural), tradiţiile şi obiceiurile populare manifestându-se în toată splendoarea lor. Crăciunul întroduce-n ecuaţie Persoana care ne va urmări evoluţia pământească şi urmează să ne judece pentru faptele noastre. Moş Gerilă era însă cel mai mare în grad. El venea la Anul Nou la brazii oficiali. Acolo se spuneau poezii, din care nu puteau lipsi cele cu „partidu’ e-n toate”. Totul se învârtea în jurul prea-iubiţilor prim-secretari (ai PCR), Moşul fiind doar unealta potrivită pentru a percepe mai bine sensul de exprimare al puterii partidului unic. Darurile venite de la sindicate, via Moşul Gerilă, conţineu (de regulă) şi câte o portocală, nu de puţine ori singura pe care într-un an o primea un copil cuminte. După 1989 Moş Gerilă nu a mai venit. Să fie doar o coincidenţă cu Revoluţia Română şi reorganizarea partidului comunist într-o puzderie de partide care de care mai… istorice? Sigur este că fiecare Moş îşi avea rolul lui: Nicolae cu principiile, Crăciun cu naşterea Judecătorului, iar Gerilă cu îndoctrinarea. Cei vizaţi, direct sau indirect, erau cei mulţi: de la cel cu barba sură pân’ la cel cu ţâţa-n gură! Cu atâtea pe cap, anul 2012 a trecut parcă mai repede decât alţi ani. Bine măcar că avem un guvern cu program de guvernare validat de noul mega-parlament. Am considerat că o analiză a Programului de Guvernare 2013-2016, special a secţiunii Agricultură este necesară înainte de a porni la drum. Evident, vom intra în detalii atât cât ne va permite dimensiunea unui material viitor. Partea introductivă a Programului cuprinde teze şi principii social democrate ce stau la baza unei bune guvernări ”care să redea românilor speranţa, demnitatea şi mândria de a trăi în ţara lor”, precum şi principalele obiective de restructurare instituţională. Atât analiza guvernării Ponta-1 cât şi politica macroeconomică (viitoare) urmează o structură didactică strictă şi un mecanism dubios de a alege cifrele şi nuanţele potrivite pentru exemplificare. Opoziţia, practic, nu există! Cu toate criticile (actuale şi viitoare), Programul îşi propune un management prudent şi responsabil de gestionare a ţării. Problema este, dacă atunci când vor da de greu (având o majoritate absolută-n parlament), îşi vor putea stăpânii tentaţia de a-l reinventa pe Moş Gerilă!
