Reflecții asupra criticii unei eleve: între realitatea sistemului educațional și devotamentul profesorilor

În sfârșit se apropie vacanța de vară pentru elevi și profesori. Festivitățile sunt pe sfârșite, iar examenele bat la ușă pentru unii dintre ei. Săptămânile trecute s-a vehiculat pe internet discursul unei tinere în care critica aspru școala și profesorii la festivitatea de absolvire. M-am gândit mult la discursul acestei fete, nu că ar fi prima elevă care încearcă să vocifereze anumite situații care au loc în învățământul din România. Și eu, la rândul meu, am fost elevă, așa că o să-mi dau cu părerea din perspectiva elevei care am fost și nu din perspectiva femeii care sunt acum. Pentru cei care nu cunosc subiectul, este vorba de o domnișoară  din Ineu, Arad, care a stârnit un val de reacții pe internet și în media. În locul unui discurs tradițional de mulțumire în timpul festivității, eleva a ales să critice sistemul educațional românesc, subliniind frustrările și dezamăgirile trăite de-a lungul anilor de liceu. Ea a menționat că școala i-a impus să se conformeze și să mintă, ștergându-i personalitatea și obligând-o să se alinieze unor standarde absurde. A atras atenția asupra rigidității sistemului, obsesiei pentru note și ipocriziei întâlnite în mediul educațional. Discursul său a fost apreciat pentru sinceritatea și curajul de a aduce în discuție aceste probleme, dar a și provocat controverse. Unii profesori și elevi i-au dat dreptate, subliniind că aceste critici sunt necesare pentru a provoca schimbări pozitive în sistemul de învățământ. Reacțiile au fost variate: în timp ce unii au apreciat sinceritatea și spiritul critic al elevei, alții au considerat că a exagerat și că experiențele ei negative nu sunt reprezentative pentru toți elevii. Discursul s-a dorit a fi un apel la conștientizare și schimbare, reflectând nemulțumirile multor elevi față de un sistem educațional pe care îl percep ca fiind inflexibil și depășit. Este, oare, adevărat ce a spus eleva în discursul ei? Desigur, momentan școala se confruntă cu multe probleme: profesori nepregătiți, structura materiei ineficientă, interesul elevilor aproape zero față de școală, etc. Este bine să ne spunem părerea, mai ales în cazul elevilor, însă trebuie să avem grijă ce cuvinte folosim și felul în care ne exprimăm. Eleva aceasta critică foarte dur școala și profesorii, iar mie mi se pare un discurs mult prea exagerat. Și până la urmă, cum rămâne cu acei profesori care își fac treaba și își iubesc meseria? Îi băgăm pe toți în aceeași oală și aruncăm cu noroi chiar și în profesorii buni. O problemă pe care am sesizat-o eu ca și elevă în timpul liceului e că majoritatea adolescenților nu știau să diferențieze un profesor bun, care dorește succesul copilului, de un profesor nepăsător. Profesoara mea din liceu avea o vorbă: „Prefer să mă înjurați că vă dau prea multe teste și teme, decât să nu promovați examenul de bacalaureat”, și era o profesoară foarte bună, cu multă păsiune pentru materia sa și chiar toți elevii au avut rezultate foarte bune la examen. Chiar și așa, cu toată pasiunea și devotamenul ei, elevii o criticau și vorbeau urât la adresa dânsei. Eu, ca și elevă, m-am simțit rușinată de comportamentul altora față de profesorii care aveau interes pentru școală și educație. De ce criticăm profesorii care doresc binele elevilor? De ce nu avem grijă de profesorii buni? Și de ce îi alungăm din învățământ pe acei profesori care au devotament și iubire față de elevi și schimbare? Oare chiar atât de vinovați sunt profesorii? Oare elevii n-au nicio vină? Tu, ca și elev, n-ai niciun drept să critici un profesor care își face treaba la școală și la oră dacă stai nonstop pe tiktok în timpul orelor și mai mult de atât, faci și filmulețe pe care le postezi în mediul online ulterior. Mi se pare un scenariu atât de caraghios și absurd… Toți profesorii buni pleacă din învățământ din cauza elevilor nepăsători și care fac ca munca să devină foarte grea. Pe de altă parte, școala chiar te învață bunele maniere, iar primul exemplu care îmi vine în minte este vestimentația. Am tot văzut pe stradă eleve înbrăcate necorespunzător pentru școală. Până la urmă este vorba de o instituție unde mergi să înveți, nu să îți etalezi formele. Școala niciodată nu i-a învățat pe elevi să mintă, sau să se îmbrace sumar, sau să fie nepăsători sau mai știu eu ce, ba din contră. Pe mine școala m-a învățat să apreciez munca oamenilor, să apreciez simplitatea, să fiu răbdătoare, să muncesc pentru visele mele, să iubesc, să fiu respectuoasă, să îmi exprim opinia, să fiu decentă, iar lista poate continua. Dacă tu ca elev nu te lași făurit și modelat de mâna unui om care îți dorește binele, atunci nu mai este vina profesorului. Da, sunt și profesori care nu își fac treaba, iar aceasta este o problemă alarmantă deoarece vorbim de viitorul unor copii, dar fiți siguri că sunt și mulți profesori buni care își iubesc meseria și mai mult de atât, iubesc copiii. Cunoscutul scriitor Mircea Cărtărescu a declarat următoarele într-un interviu realizat recent: „Părerea mea e că școala o fac oamenii, nu politicienii, nu altcineva. Așa încât, oameni foarte competenți există, aș spune eu, în toate zonele societății și în toate posibilitățile de guvernare”.