Războiul de lângă noi (II)

Daniel Săuca
După pandemie, scumpiri, haos politic exact asta ne lipsea: războiul de lângă noi. Din păcate, revin asupra subiectului abordat miercuri: invazia rusească din Ucraina. Sunt convins, de altel, că e subiectul zilei peste tot în lume. Dincolo de posibile explicații (câți nu au spus, de pildă, că nu va avea loc un război, o invazie), suntem contemporani cu reaprinderea conflictelor armate în Europa, cu spectrul morții, al refugiaților, al reașezării „sferelor de influență”, al crizelor economice, umanitare. Părerea mea directă e că nu există nicio scuză, nicio explicație rațională pentru invazie și pentru război. Cum spuneam miercuri, probabil așa funcționează lumea, cu războaie, dar asta nu îi scuză cu nimic pe cei care au ales să omoare oameni (nevinovați) pentru a-și justifica pretențiile „istorice”. Bunicii noștri au cunoscut războiul și toți au depus mărturie că nu e deloc bine să ne întoarcem la asemenea vremuri. Ei, iată, nepoții prind din nou războiul, confirmând butada, adevărul că istoria e ciclică, adică se repetă. Și, bineînțeles, nu învățăm mai nimic din istorie. Sigur, România nu e acum în situație de război, dar cine poate garanta că, mai devreme sau mai târziu, nu va ajunge în această situație. Ciudat, scriu acum rânduri pe care nu credeam că le voi scrie vreodată. Le-am văzut prin cărți și reviste… Să se oprească războiul, să învingă rațiunea, să ne ferească Dumnezeu de foamete, să fie pace!… „Luptăm pentru pace!” Și câte alte „îndemnuri mobilizatoare” nu pot fi (re)amintite. Mă opresc însă aici, și cu speranța (istoria ne spune altceva) că oamenii noștri politici de la conducerea țării nu vor fi sub vremuri…