Rânduri la ceas de pandemie

Sunt momente în viață, ca și cel de acum, prin care trecem cu toții și în care trebuie să fim solidari. Acum, când ne luptăm pentru a trăi, pentru a trăi și pentru nimic altceva, trebuie să lăsăm la o parte critica, frustrările, răzbunarea și toate astea. După, dacă trecem cu bine, va fi momentul prielnic să ne ”scoatem ochii”. Să-i arătăm cu degetul pe cei incompetenți, dar și pe cei competenți. Să le batem obrazul în public fără ocolișuri celor care trebuiau să facă și nu au făcut. Acum e momentul să fim împreună, pentru că numai așa vom reuși să trecem peste tot. Nimic nu durează o veșnicie! Toți am greșit, deopotrivă. Unii mai mult, alții mai puțin. Toți suntem vinovați! Dar acum chiar nu e momentul să stăm pe margine și să tot aruncăm cu pietre. Eu una, în aceste momente nici nu pot să mă gândesc la mine. Mă gândesc doar la cei dragi,  la familia mea, fără de care aș fi nimic și fără de care nu ar mai avea rost viața. Nu am putut și nici nu voi putea niciodată să fiu fericită de una singură. Mă gândesc la copilul meu, la soțul meu, la mama mea, la fratele meu, la nepoți, la cei dragi mie. Degeaba lupt pentru mine să scap doar eu! Chiar degeaba! Sunt absolut convinsă că dacă voi rămâne doar într-o pereche de pantaloni, cu ei alături vor putea reface tot. Nu-mi e frică de mine, mi-e frică de ei, de cei dragi. Sunt conștientă de faptul că în aceste momente, fiecare este arhitectul vieții sale și a gândurilor sale, care trebuie controlate. Nu doar gândurile, ci și faptele. Avem grai pentru a împărtăși cunoștințele și lucrurile frumoase. Ni s-au dat picioare pentru a alerga spre oamenii pe care-i iubim pentru a-i ajuta dacă au nevoie. Și cel mai important lucru: am primit  brațele pentru a-i îmbrățișa pe cei dragi. Acum nu se poate și trebuie să înțelegem asta! Dar va veni și ziua în care vom putea face acest lucru. Pentru asta trebuie să depunem efort, efortul de a sta în casă. Valoarea unei persoane se vede din ceea ce are în interior și de ceea ce este capabilă să dăruiască. Să iubeşti înseamnă să simţi suferinţa celuilalt ca pe a ta. Avem multe lucruri bune de făcut în aceste momente. Să nu uităm nicio clipă că sunt oameni care se bazează pe noi. Pentru cei dragi nouă, trebuie să luptăm! Oamenii frumoși nu sunt întotdeauna buni, dar oamenii buni sunt întotdeauna frumoși.