Daniel Săuca
■ Se vorbește atât de mult, atât de zgomotos. Nimeni nu mai ascultă. Toată lumea vorbește. Sau se preface că ascultă. Noii „profeți”, de toate soiurile. Se scrie atât de mult, atât de zgomotos… Se citește, esențial, tot mai puțin. Despre relecturi merită să vorbești în șoaptă. Să nu te audă nimeni.
■ Scriam, pe vremuri, pentru o anchetă a unei reviste literare (textul nu a mai apărut, nici astăzi nu știu de ce), că, fireşte, mă simt afectat de modul cum se scrie în „mediul virtual”. Un exemplu mititel: primesc (și azi) la redacţie nenumărate texte, via Internet, care nu mai au aproape nicio legătură cu gramatica limbii române. Şi dintre cei mai în vârstă care au reuşit să culeagă pe calculator un text au învăţat să scrie fără diacritice… Nemaivorbind de haosul gramatical de pe diverse site-uri cu pretenţii literare. Rămâne de văzut şi ce (mai) înseamnă calitate literară, culturală în „mediul virtual”, un mediu, vai, atât de urât mirositor şi din cauza neobosiţilor „forumişti” (mulţi dintre ei, destul de probabil, ar trebui trimişi să mai facă odată liceul, dacă l-au făcut…). Cu atât mai mult cu cât în acest mediu instanţele critice sunt inutile… Orice răbufnire pe această temă e și astăzi inutilă. Până când acest spațiu va fi, cât de cât, reglementat. Și nu din rațiuni de „securitate națională”.
■ Am văzut zălăuani, nu puțini, fericiți pur și simplu de înfrângerile Simonei Halep la recentul turneu al campioanelor de la Singapore. Nu m-aș mira ca aceeași să fi fost negri de supărare că Simona a rămas numărul 1 mondial după menționatul turneu. Doar o întrebare: cei care o contestă pe Simona Halep sunt măcar primii la ei în cartier? Nu contează pentru ce…
■ Aud, sper să nu fie adevărat, că mulți profesori, și din Sălaj, vor manuale unice. Probabil e mai simplu să nu alegi. Adică să nu faci nimic. Elevii și părinții oare chiar nu pot alege?
