Puțină filosofie

Daniel Săuca

De regulă, filosofia este luată în derâdere, în diverse medii, nu puține, invocându-se inutilitatea ei, mai ales dintr-o perspectivă practică. Filosofia nu ar ajuta la nimic, spun destui și chiar dintre cei cu pretenții intelectuale. Evident, lucrurile nu stau așa. Regimul democratic în care trăim, capitalismul, statul de drept, societatea deschisă și câte altele sunt rodul gândirii filosofice care, în diverse etape ale istoriei, s-a concretizat în fapte, în sisteme de drept, în funcționarea statului, a societății. Ca peste tot, sunt filosofi „buni” și filosofi „răi”, gândindu-ne doar la ideologiile născute din teorii filosofice. Și, vai, uităm de comunism sau de nazism, la fel cum astăzi „corectitudinea politică” sau „cancel culture” nu sunt naive sofisme. Zalăul de azi – și nu numai – e împânzit de hipermarketuri și supermarketuri. Vai, o imagine postcomunistă a consumerismului, complicată ideologie, nu doar economică. Pe de altă parte, așa cum se știe, filosofia s-a „spart” de-a lungul timpului în zeci, dacă nu sute de „științe”, „domenii de cercetare” sau ce-or fi, așa încât filosofia azi pare stingheră într-o lume tot mai haotică. De ce am scris aceste rânduri, cu siguranță inactuale pentru mulți dintre noi? Pentru că ar merita să fim mai atenți la mersul vieții și din perspectiva gândirii, fie ea și filosofică. Suntem abrutizați de viteza schimbărilor, printre altele, fără să mai stăm, precum ciobanul (post)mioritic în botă și să cugetăm. Acum, precum în bancuri, numai stăm sau numai facem. Fără să gândim. Frumusețea filosofiei, și nu doar a ei, stă și în stârnirea gândirii (critice) și a materalizării ei în viață. Despre argumentare poate într-un episod viitor.