Una dintre cele mai grele meserii este acea de părinte. A fi părinte e destul de greu, pentru că această profesie nu se predă în școli. E adevărat că meseria asta se mai poate “fura” din cărți, de pe la vecini, apropiați, dar a fi părinte nu se învață, ci se simte. Sunt conștientă de faptul că niciodată nu mă voi putea perfecționa în această meserie, ci chiar din contră o învăț pe zi ce trece, dascăl fiindu-mi câteodată chiar propriul copil. Meseria de părinte vine la pachet cu o responsabilitate enormă: aceea de a a trebui să îți pregătești copilul pentru viață. Și dacă la job fișa postului te ajută să îți faci treaba bine, aici nu există nicio serie de instrucțiuni care să îți spună cum ar trebui să îți crești copilul. Este vorba de o serie de principii despre cum noi, în calitate de părinți, putem să influențăm și să ne învățăm copiii cât mai eficient, însă e o listă mereu deschisă la adăugiri. Și motivul este unul destul de evident: societatea. Trăim într-o lume care ne pune la grea încercare, în fiecare clipă, capacitatea de a face față unor impacturi afective, sociale, de a manifesta reacții comportamentale în care să nu uităm de modul în care ne văd ceilalți, de gradul de relaționare cu ceilalți, de a ne cunoaște posibilitățile, de a ne putea mobiliza pentru a trece de eșec, de deschiderea spre acceptarea părerilor celorlalți, de puterea de a fi om bun.
Este foarte adevărat că familia, atmosfera ei caldă și plină de afecțiune, contribuie prima și decisiv la dezvoltarea fizică și psihică a copilului, dar personalitatea umană se conturează științific și metodic, în cadrul școlii. Pregătirea pentru intrarea în viață, anterior realizată de familie, trebuie continuată în cadrul școlii, implicit de către această institutie. Școala este a doua casă a tânărului în formare. În aceasta casă el trebuie să pășească cu bucurie și încredere. Școala este un prim factor al educației continue și sistematice. Activitățile educative, utilizate în școală, dezvoltă un caracter programat, planificat și individual. Educația de bază este o datorie și o responsabilitate a individului față de ceilalți membri din societate. Educația nu este numai un drept, ci și o cheie al secolului XXI, pentu că așa “cum arată astăzi şcoala, va arăta mâine ţara”. Schimbarea, atât în rău, cât și în bine, o fac oamenii, iar puterea exemplului este un fapt confirmat.
Felicitari, Augusta pentru articol!