PSD și-a castrat bărbații

E pur și simplu vexant ce se întâmplă astăzi în PSD. Dacă în urmă cu câțiva ani cineva mi-ar fi spus că partidul acesta va ajunge atât de jos, că la nivelul conducerii sale vor accede oameni atât de abjecți, nu aș fi crezut acest lucru nici măcar o clipă. Pentru că, nu-i așa, vorbim practic despre cel mai mare, mai vechi și, evident, cel mai votat partid din România postdecembristă. Realitatea e cu atât mai șocantă cu cât, fie că ne place sau nu, un astfel de partid nu ar trebui să înghită sau să suporte fără să crâcnească atâta mizerie, atâtea nulități, ciurucuri sau infractori.

Știm că, în partidul ăsta, democrația a luat de-a lungul timpul diferite forme, însă astăzi, sub dictatura lui Liviu Dragnea, PSD s-a transformat într-o adunătură de infractori, “penali” care n-au niciun Dumnezeu de care să le fie frică (cu excepția celui dintâi infractor în partid), o șleahtă de şpăgari, mincinoşi și slugarnici.

Sigur, nu tot partidul se rezumă la indivizi de genul lui Liviu Dragnea, Cătălin Rădulescu, Nicolae Șerban, Codrin Ştefănescu, Lia Olguţa Vasilescu, Eugen Nicolicea etc. În PSD, am convingerea că încă mai sunt oameni onești, corecți, cu bun simț, integri. Dar, spre rușinea lor, aceștia nu sunt altceva decât niște fricoși, transformați de mafia din partid în niște veritabile slugi. Degeaba ești corect, integru și devreme acasă, dacă ești atât de laș încât accepți să fii călcat în picioare de niște analfabeți, niște hoți cu acte în regulă. Practic, ce bărbați are partidul ăsta, dacă singurele voci care au avut curajul să critice mafia din conducerea PSD sunt cele ale Ecaterinei Andronescu și Gabrielei Firea? Rușinos, domnilor, chiar foarte rușinos!

Pe la colțuri, majoritatea pesediștilor au câte ceva de spus la adresa camarilei de partid, însă puși în fața faptului împlinit, toți tac mâlc. Iar dacă aceasta este democrația la nivelul celui mai mare partid din România, nu ne rămâne decât să așteptăm ca aceleași reguli să fie aplicate la nivelul întregii țări. Asta în condițiile în care opoziția, în România, este practic aproape inexistentă.

Pentru că încă, în naivitatea mea, mai cred că bunul simț și dreptatea trebuie să iasă mereu la suprafață, îi întreb pe membrii simpli din PSD, pe cei onești, pe cei care duc greul în alegeri, pe cei care lipesc afișe sau impart pliante în campanii electorale, pe cei care își pun la bătaie obrazul pentru a promova un candidat anume: oameni buni, mai puteți să înghițiți? Pentru că oricât de onest ai fi, atunci când taci și-ți pleci mereu capul în fața minciunii, hoției și a nedreptății, nu ești altceva decât un complice la tot ce se întâmplă. Iar ceea ce astăzi se întâmplă, nu face cinste niciunuia dintre voi.