Alexandru Lăpuşan
Despre programul de minimis s-a discutat atât de mult în ultimele zile încât numai scandalurile interminabile de la curtea răposatului Cioabă au reuşit să le acopere. O zicere românească spune: cum e turcu’ aşa-i şi pistolul (turcului), sau altfel spus , fără o audienţă relevantă la hârjonelile ţiganilor ar fi schimbat şi presa subiectul. Dacă nu cumva scopul era chiar de a ne fura toată atenţia către…şatră!// Dar care-i povestea cu minimisul? Acest program definit de HG 274/2013 este un ajutor de stat nerambursabil, de până la 200 mii euro/proiect, acordat (intreprinderilor mici şi mijlocii aşa cum sunt definite prin Legea 346/2004) în limita unui plafon total de 500 mil.lei. Agentii economici interesaţi trebuiau sa acceseze un site al ministerului de finanţe şi să se înscrie (on line) pe o listă care stabilea ordinea verificării proiectelor (ce ar fi urmat sa fie depuse ulterior, numai de cei care ar fi reuşit înscrierea). În baza HG amintite a fost elaborat Ghidul solicitantului care a fost revizuit cu puţin timp înainte de data licitaţiei. Nici un comentariu, nici o contestaţie. Totul părea în ordine. Numai că…. dupa numai 5 minute si 41 secunde de la deschidere, licitaţia s-a…închis! În această perioada scurtă, datorită miilor de utilizatori or fi fost multe incidente (unele posibil croite de organizatori), cert este că au fost înregistrate 714 proiecte din care admise 644. Evident că a fost un fel de ruletă, insă s-a considerat că aceasta poate fi o modalitate de stabilire a ordinii beneficiarilor. Ca totdeauna în astfel de cazuri au urmat acuzele, contestaţiile. Opoziţia politică, care în gestionarea aceluiaşi tip de program (în guvernările anterioare) stabilea ordinea câştigătorilor pe liste de partid, nu a reuşit să preia coordonarea scandalului. Şi totuşi, acesta a luat o amploare extraordinară iar cumulul cu alte vrajbe politice încă nestinse de pe piaţă poate exploda împrăştiind reziduuri politice în cele patru zări! Tărăboiul şi întreţinerea scandalului l-au făcut firmele de consultnţă care şi-au tapat de bani clienţii fără să le poată oferi nimic în schimb. Acuzele, încadrate forţat la suspiciuni, conturează acţiuni coordonate de persoane nominalizate care ar fi creat posibilitatea ’’turnării’’ în categoria câştigătorilor a unor firme cu susţinere… politică. Din păcate (pentru ei) aceste aranjamente rămân imprimate in sistemele electronice şi lucrurile necurate (dacă au fost) pot fi dovedite fără nici un fel de dubiu. Există destule elemente care vin în sprijinul ideii unei fraude dezvoltate de novicii organizatori. Câteva societăţi apar în listă de mai multe ori: Grup Energoinstal (3ori), IMSAT DMA (2ori), Cardiomed (2ori). Asta s-ar putea justifica prin faptul că firmele respective nu prea au avut încredere în lista politică, au aplicat şi independent, având norocul să ajungă de mai multe ori pe lista mult râvnită. Deşi plafonul maxim pentru un proiect era de 200 mii euro, 53 de programe admise depăşesc această condiţie eliminatorie! Evident că guvernul trebuie să aibă priorităţi de dezvoltare a unor zone economice. Chiar dacă actorii sunt IMM-uri. De ce o fi vrând guvernul să acorde sprijin de stat pentru construcţii de clădiri (38 proiecte) cînd constructorii ţin mii de apartamente nevândute datorită preţului exagerat, sau pentru intermedieri-comerţ (16 pr.), publicitate-design (12 pr.), întreţinere corporală (17 pr.), restaurante (14 pr.) , etc. Anularea licitaţiei şi demararea unei anchete (în care au intrat deja şi băieţii cu epoleţi) nu vor putea acoperi scandalul politic. Vor oferi însă, posibilitatea revizuirii nu numai a procedurilor ci şi a nevoilor economiei ce ar trebui să se revadă în conceptului de ansamblu al programului. Sigur, peste ani şi ani, când vom avea stat de drept, se vor putea implementa şi la noi programe de ..minimis fără scandaluri de maximus!
