Daniel Săuca
Mă pregăteam să scriu despre „Schengen”… Mai de actualitate, totuși, mi se pare articolul de față, apărut deja într-o revistă de cultură, util, zic eu, și pentru cititorii ziarului „Magazin Sălăjean”.
Întotdeauna a fost să fie cumva… Când e vorba de viitor, mă gândesc, amuzat, și la vorba din popor menționată. Evident că întotdeauna a fost, este și va fi cumva. Una din marile probleme este dacă noi putem construi „cumva”-ul, dacă suntem parte din construcția viitorului. Așa și cu generațiile mai noi. Ne plângem că „ai noștri tineri” nu prea mai citesc literatură (canonică, dar asta e o altă poveste), de pildă, dar nu prea facem nimic relevant pentru a stopa declinul amintit. Cine sunt vinovații? Noi, toți. Mai mult sau mai puțin.
Un prieten, decedat nu de mult, îmi spunea, în fața neliniștii, neîncrederii mele privind noile generații, că nu are rost să-mi fac probleme. „Viitorul e pe mâini bune”, susținea el. Ei, uită, nu a mai apucat să vadă „pe viu” cum e viitorul ăsta roz. La una din clasele unde predau am discutat recent despre generația lor și, exasperat, le-am spus că nu îi înțeleg: nu citesc aproape nimic (poate nici măcar „lecturile obligatorii” la vreo materie de bac), nu se uită la filme, nu-i interesează documentare pe orice fel de temă, în fapt, nu-i interesează mai nimic din ceea ce am putea considera universul culturii, educației, (auto) cunoașterii. Da, „cultura generală” e deja postată pe internet. Când ai nevoie, dacă ai, te servești, fără niciun efort intelectual. I-am întrebat, firește, ce îi interesează. Nu am primit niciun răspuns relevant cultural. Nu știu dacă situația e generală. Oricum, le-am repetat că, pur și simplu, nu îi înțeleg. O domnișoară mi-a replicat calmă: „Nici noi!”…
Viitorul literaturii române? Se scrie enorm și se publică monstruos. Cantitativ, viitorul pare super mișto. În realitate, bag seamă că aproape totul este pulverizat. Nu știu dacă există undeva statistici, valabile pentru toată țara, de genul: câte cărți de poezie s-au publicat într-un an și câte s-au vândut (bănuiesc că e imposibil de aflat „profilul” cumpărătorului de carte de poezie, dacă există); câte exemplare vândute au revistele de cultură ce mai apar în format tipărit (tirajele oricum s-au împuținat tragic); numărul de accesări „pe bune” la site-urile relevante literar, cultural; în ce măsură numărul de edituri și numărul de titluri editate (date ce cred că există) se regăsesc în „consumul cultural” în ceea ce privește și literatura; ce fel de literatură citesc tinerii? Etc.
Viitorul literaturii române? Sunt destule nume tinere care promit. Mă întreb și dacă literatura română nouă (lăsând la o parte luptele dintre generații ori războaiele dintre diversele grupări literare) va reuși să dea scriitori de rezonanță, importanță europeană ori mondială. Sunt convins că destui s-au dezumflat, din nou, după ce a fost anunțat câștigătorul Premiului Nobel pentru literatură. „Nobelita” pare una din bolile breslei scriitoricești.
Text apărut în revista „Neuma”, 2022.
[…] Daniel Săuca Mă pregăteam să scriu despre „Schengen”… Mai de actualitate, totuși, mi se pare articolul de față, apărut deja într-o revistă de cultură, util, zic eu, și pentru cititorii ziarului „Magazin Sălăjean”. Întotdeauna a fost să fie cumva… Când e vorba de viitor, mă gândesc, amuzat, și la vorba din popor menționată. Evident că întotdeauna a fost, este și va fi cumva. Una din marile probleme este dacă noi putem construi „cumva”-ul, dacă suntem parte din construcția viitorului. Așa și cu generațiile mai noi. Ne plângem că „ai noștri… Citeste mai mult […]
[…] CITESTE MAI MULTE DESPRE ACEASTA STIRE […]
Deși deranjează aceasta este crunta realitate. Nu doar literatura nu interesează! Nu manifestă interes pentru nimic, multi dintre adolescenții nostri. Si eu am întrebat clase intregi ce anume le place să facă si majoritatea mi-a dat răspuns:” să dormim!” Concluzia? Se relevă de la sine!
[…] Daniel Săuca Mă pregăteam să scriu despre „Schengen”… Mai de actualitate, totuși, mi se pare articolul de față, apărut deja într-o revistă de cultură, util, zic eu, și pentru cititorii ziarului „Magazin Sălăjean”. Întotdeauna a fost să fie cumva… Când e vorba de viitor, mă gândesc, amuzat, și la vorba din popor menționată. Evident că întotdeauna a fost, este și va fi cumva. Una din marile probleme este dacă noi putem construi „cumva”-ul, dacă suntem parte din construcția viitorului. Așa și cu generațiile mai noi. » Mai multe detalii […]
Deși deranjează aceasta este crunta realitate. Nu doar literatura nu interesează! Nu manifestă interes pentru nimic, multi dintre adolescenții nostri. Si eu am întrebat clase intregi ce anume le place să facă si majoritatea mi-a dat răspuns:” să dormim!” Concluzia? Se relevă de la sine!
Partial – sunt de acord, dar nu-mi plac defel generalizările… Da, există majorităţi pe toate segmentele vieţii sociale, dar vreau să cred în continuitatea, şi print-o singură persoană, a principiilor bunului simţ, bunei credinţe şi, mai ales, a valorilor care, nu o dată au salvat, prin exemplul lor, umanitatea care mai rămăsese…Cît despre Schengen, ducă-se-n mama mamii… dumnealui. Am trăit atâââta fără el, ba chiar mai rău – şi „Haustriei” ar tebui sa i se amintească asta cât mai des – (ca să nu vorbim despre imperiul austro-ungar!) încât să fie nevoită să ne ceară scuze în fiecare clipă! Exceptând…excepţiile:)) Părerea mea!