Privatul, economia și asistatul social

Aproape toți antreprenorii cu care am intrat în contact în ultima perioadă, fie direct sau indirect, se plâng de lipsa forței de muncă. Sub sloganul ”plătesc, le dau salariu,  îmi caut oameni și  nu vine nimeni” patronii români, întreprinzătorii, rămân în continuare  cu buzele umflate atunci când vine vorba de a face angajări. Anunțuri de angajare sunt doldora, însă interes din partea celor care nu au job…pas. Oare de ce? Ce paradox,  românesc desigur. Firmele își caută angajați și în acealși timp  numărul șomerilor crește. Fetele fac unghii, coafuri, machiaj, masaj, iar băieții sunt DJ sau fotografi. Atunci când produci  1.000 de lei în patru ore, nici măcar o zi de muncă, făcând câteva poze și mai stai și cu părinții, normal că n-o să te duci la muncă opt ore pe zi pentru 1.500 de lei. Economia românească a ajuns într-o situație ciudată: e criză de forță de muncă, dar șomajul e ridicat. Vedem cum  marile companii au început  să aducă lucrători străini, iar muncitorii români pleacă să lucreze în Europa. Suntem pe ultimele locuri în topurile populației active și avem la fel de mulți pensionari angajați. În același timp, avem cea mai mare creștere economică din Uniunea Europeană. Câte ravagii s-au produs în țara asta, de-a lungul timpului,  din cauza  întregii clasei politice. Ce mulți politicieni s-au folosit de ”paraziți” pentru a câștiga voturi. Ce mulți au primit și încă mai primesc ajutoare sociale fără să ridice un deget.  Un fenomen nociv care implicit afectează mediul privat. Da, privatul! Cel care susține economia și care îl loc să fie încurajat, primește șuturi în dos, zilnic. Cu banii ”aruncați” acestor oameni s-ar putea face multe: drumuri, spitale, curățenie în spațiul public etc. Recunoaștem că este nevoie de programe  asistență socială. Sunt oameni bolnavi sau incapabili care nu pot să muncească și care au nevoie de aceste ajutoare. Da, există categoria defavorizaților, care în loc să fie ajutați, să pornească pe un drum bun, bat pasul pe loc. Sunt încurajați în continuare să facă asta. Nu se va rezolva aproape nimic, ci din contră  această categorie de ”electorat” va învăța în continuare ca are drepturi și  privilegii față de restul societății muncitoare. Nu e normal, la fel cum nu e normal să întreținem acest virus. De ce să muncim pe doi lei, când stăm acasă și câștigăm patru?  În timp ce mediul privat nu găseşte oameni, sectorul de stat a devenit aspirator de forță de muncă. Un sector în care finanțele sunt asigurate,  în mare parte,  de … privați. Și totuși, de ce să încurajăm privatul care susține economia? Vorbim de o economie eficientă, cu achiziții pe măsură: o coală de hârtie – zece lei, un creion – 200 de lei și un scaun de birou la prețul unui autoturism.