Daniel Mureşan
Prietenul e lângă tine când crezi că totul e pierdut, te strânge în brațe când ești disperat și ascunzi munți de dureri.
Prietenul te ceartă când e cazul, te privește cu drag și te dojenește puțin când calci strâmb, îți adună lacrimile de pe obraz numai să poată să te vadă zâmbind.
Prietenul e cel căruia îi spui că ai greșit, căruia îți descarci sufletul. Te uiți în ochii lui și nu ți-e frică să vorbești, să-ți pui sufletul pe tavă.
Prietenul e cel care te echilibrează și te ajută să urci. Îți readuce curajul de-a înfrunta realitatea.
Prietenul este cel de care te îndrăgostești platonic mereu, este cel căruia poți să-i spui orice.
Prietenul este cel căruia îi mulțumești prea rar, cel care de fapt e oglinda ta, chiar dacă uneori nu îți place.
Prietenul este un fel de regizor al vieții tale, cu întâmplări puse în scenă, cu dramă și comedie în același timp.
Prietenul te face să te simți, atunci când ești cu el, mereu acasă. Cu el simți că mâine va fi un nou început.
Prietenul este melodia divină ce o asculți pe metronomul vieții, care te așează mereu înaintea lucrurilor grele pentru a te căli. Cu bune și rele te ține la pieptul său mereu plin de căldură. Te încarcă cu bunătate, cu lumină și înțelepciune.
Mark Twain spunea că prietenia este o limbă pe care surzii o aud şi orbii o pot citi. O definiție ca un fir luminos ce leagă întreaga lume.
