Președintele e gol(f)

La inaugurarea unui teren de golf din Ardeal, președintele Iohannis ne-a explicat cât de ancestral este acest sport, ciobanii din Apuseni jucându-l înainte de mioritica țurcă-oină. A încercat să ne convingă că între două scumpiri la gaze putem economisi pentru o crosă de marcă. Sau că putem renunța la mălaiul din spatele casei, unde putem construi un modern teren de golf. În rest, reclamă la deteregent prin hainele sale albe imaculate, sau la meserii date uitării – chelner, comandant de navă sau frizer.
Când toată lumea se dă de ceasul morții că se scumpește gazul și curentul, când în politică e un haos de care nu este străin, președintele ne îndeamnă să jucăm golf. Sigur, fiecare practică ce sport vrea sau are hobby-uri interesante, însă ca președinte al românului amărât trebuie să practici bunul simț. Apare rar în public, iar când apare ne dă de înțeles că gândurile sale au valoare de tezaur și sunt mai ceva ca un secret de stat. Aruncă cu paltonul pe capota mașinii în oglinda căreia se vede românul lovit de fericire în ultimii ani. Face rar băi de mulțime, și atunci cu ofițeri îmbrăcați în costume populare și peneliști în rol de aplaudaci.
La congresul de sâmbătă a fost huiduit. Președintele partidului a fost huiduit. Țuțării săi s-au înghesuit cu tot felul de explicații. Că ni s-a părut, că nu a fost chiar așa, că nu auzim bine. Un personaj dezamăgitor, ce vrea să dețină controlul total, chiar dacă construcția sa nu depășește stadiul unui bordel politic.