Inca o ciudatenie din lista cu care ne uimeste continuu admirabila Romanie in care ne invartim si care tine – asa cum era de asteptat, de inceperea scolii. Nu, nu vom aminti iar de reforma scolara, aceasta izbucnire de inteligenta cu care ministrul Adomnitei ne-a troznit direct in moalele capului. Astazi vorbim despre scoala din cu totul alta perspectiva, din cea a pasilor marunti facuti pe distanta care trebuie parcursa zilnic de elevii scolilor comasate. Sinceri sa fim, nu stim cu ce o vor parcurge, cu toate ca ne intereseaza. Ne intereseaza pentru ca poate, ghinion, ne trezim si noi ca-i vedem pe copiii salajenilor la TV, la stiri, fugariti de caini si lupi la iarna, nemancati si treziti cu noaptea in cap ca sa ajunga la cursuri, obositi ca vai de ei dupa kilometri facuti pe jos.
Situatia, sigur ca nu va fi atat de crunta, pentru ca, de bine, de rau, cei din invatamantul salajean si autoritatile locale vor scoate si din fundul pamantului cateva microbuze care sa poata fi folosite pana vin cele promise de la minister.
Problema strigatoare la cer este intarzierea licitatiei pentru achizitionarea acestor mijloace de transport, un alt exemplu ca la povesti strasnice ne tin puterile, dar la pus in practica ba. Vrem sa fim si noi ca in Vest. Vrem scoli bune, vrem elevi buni, vrem performanta, vrem calitate, vrem reforme, vrem microbuze. Repet, vrem sa fie ca in Vest. Nu stim ce trebuie facut pentru asta, dar sigur ca putem incerca marea cu degetul, jucandu-ne de-a licitatia microbuzelor. Cum ne place mult, hai sa o mai licitam o data si-nca o data, mai flacai, intrucat nu a mers. Nu avem firme care sa ne ofere masinile de transport de care avem, dar asta nu conteaza, important este ca le vrem, pentru ca totul sa fie exact ca in vest.
Cum ne-am obisnuit cu reluarile, repetarile si povestile – se practica mult in domeniul invatamantului, asteptam cuminti sa se faca licitatia aia si ne grabim cu microbuzele catre casa. Fireste, daca nu se gaseste unul mai destept ca noi sa puna bete-n roatele microbuzelor, contestand caietul de sarcini sau mai stim ce detaliu ce i se nazare ca ar fi dubios. Si, sinceri sa fim, aspectul ne cam doare, ca daca ne trezim in brate cu o astfel de contestatie, si sa o legam si sa o descantam, ca tot nu scapam usor de ea. Cum un alt joc care ne place este birocratia, putem astepta ca stimabila contestatie sa primeasca un raspuns abia peste cateva luni bune, ceea ce aduce, in contextul dat, a Pastele Cailor.
Sunt minunat de frumoase lucrurile cand esti copil, iar cei mari gandesc pentru tine. Ca gandesc slab, prost, incoerent si ca scot din mintile lor crete planuri in care elevii se vor impotmoli – asta este deja o alta poveste, pentru care, la cat sunt de destepti unii din Ministerul Educatiei, ar putea propune o licitatie. Sa se aleaga un povestitor de seama, care sa ne stie turna alte si alte povesti.
