Handbal la superlativ, de asta au avut parte sălăjenii care au umplut duminică până la refuz Sala Sporturilor, pentru a urmări „pe viu” derby-ul handbalului feminin românesc, dintre HC Zalău şi Dunărea Brăila. Niciun ac nu puteai să arunci în sală, iar asta, în condiţiile în care meciul a fost transmis şi la două posturi naţionale de televiziune.
Meciul a fost pregătit în detaliu începând de la partea tehnică până la ceea ce urma să se întâmple în tribune. Membrii galeriei „Ultra Boys Zalău” au gândit o coregrafie inedită, o coregrafie cum rar s-a mai văzut la un meci de handbal din Liga Naţională. Şi asta, nu neapărat pentru că urma derby-ul României, ci pentru că handbalul rămâne un brand la Zalău, este la el acasă.
Atmosfera a fost una incendiară încă dinaintea fluierului de start, cu aplauze la unison şi cu scandări care te făceau să te simţi, cu adevărat, sportiv de performanţă, indiferent de care parte a terenului te aflai. Pentru astfel de momente, pentru atmosfera creată duminică în Sala Sporturilor, merită pe deplin să fii sportiv de performanţă.
Zalăul nu înseamnă un oraş oarecare pe harta handbalului românesc, ci unul care are o istorie cu multe performanţe realizate atât pe plan naţional, cât şi internaţional. Cu Tadici la timonă, handbalul din Zalău pare să fi renăscut în acest sezon. Nimeni nu ştie pentru a câtea oară. Chiar şi comentatorii posturilor naţionale de televiziune au recunoscut duminică, în timpul partidei, că Tadici face echipă din orice.
Tehnicianul zălăuan şi-a demonstrat încă o dată calităţile. A mutat-o pe Valy Panici din extremă stângă în centru, tocmai pentru că şi-a dat seama că „zidul” Brăilei poate fi depăşit doar de o jucătoare cu talie joasă şi, în acelaşi timp, a „aruncat-o” în luptă, atenţie, într-un derby, pe tânăra şi mai puţin experimentata Dana Abed-Kader. Au fost mutările „cheie”, mutările cu care Zalăul a învins a doua cea mai valoroasă echipă din handbalul feminin românesc. O echipă cu un buget cel puţin dublu faţă de al Zalăului, în lotul căreia se află multe jucătoare care cochetează cu echipa naţională.
Echipa de handbal a Zalăului a obţinut duminică a zecea victorie din 16 posibile, în celelalte şase meciuri înregistrând două remize şi patru înfrângeri.
Handbalul zălăuan înseamnă Didactica Zalău, Textila, Silcotex, Silcotub, iar de câţiva ani, Handbal Club Zalău. Handbalul de la poalele Meseşului înseamnă trei tiluri de campioană, opt medalii de argint, patru de bronz, o Cupă a României şi alte cinci finale jucate, un trofeu european şi numeroase participări în cupele europene. Chiar şi o prezenţă în grupele Ligii Campionilor.
Anul viitor se vor împlini 40 de ani de la înfiinţarea clubului de handbal din Zalău. Patru decenii cu bune şi rele. Patru decenii cu performanţe deosebite. Patru decenii în care handbalul nu a murit datorită „colericului”, dar inegalabilului şi neobositului Tadici, antrenorul care, sunt convins că ascunde în buzunar o nouă medalie, cel puţin de bronz.
