Politicienii, gândacii și dezinformarea

Daniel Mureşan

Internetul, unele televiziuni, unii oameni politici, se opun consumului de insecte. Bineînțeles că nimeni nu îi obligă să facă asta, dar sâmburele de adevăr din toată povestea este că mai multe organisme internaționale au vorbit în ultimii ani despre faptul că insectele pot fi o sursă alternativă de proteine, iar fermele sau crescătoriile de insecte sunt mai prietenoase cu mediul decât cele care cresc animale. Organizația pentru Alimentație și Agricultură (FAO), agenție specializată ONU, spune asta încă din 2013, într-un raport alt său. Deci, nu este nimic nou. O altă sursă de controverse și schelălăituri patriotarde este strategia UE „De la fermă la consumator”, care face parte din Pactul verde european. Potrivit Comisiei Europene, strategia își propune înjumătățirea utilizării pesticidelor și a îngrășămintelor, creșterea suprafețelor de teren destinate agriculturii ecologice, promovarea unor diete sănătoase mai durabile, reducerea risipei alimentare, combaterea fraudelor de-a lungul lanțului de aprovizionare și îmbunătățirea bunăstării animalelor. În tot documentul, cuvântul „insecte” apare de trei ori. Mai întâi într-un paragraf despre efectul pesticidelor asupra mediului înconjurător, inclusiv asupra unor insecte nedăunătoare. Apoi într-un pasaj în care se vorbește despre cum produsele bazate pe insecte sau alge ar putea deveni o sursă mai sustenabilă de hrană pentru animalele din fermele europene, înlocuind astfel produsele pe bază de soia – plantă care are un impact negativ asupra mediului atunci când e cultivată la scară industrială. Ultima mențiune apare într-un capitol privind cercetarea și inovația de care are nevoie industria agroalimentară europeană pentru a deveni mai verde și sustenabilă, unde se avizează (atenție! se avizează, nici măcar nu se recomandă!) pentru consum trei specii de insecte comestibile: lăcusta călătoare, viermele de făină și greierele de casă. Nu este nicio impunere. Documentul spune că ar trebui să cercetăm mai mult, să vedem dacă putem folosi proteine din insecte pe viitor. Nu impune nimănui nimic!

Dar hai să o luăm de mai de demult, din Vechiul Testament. În Leveticul – cartea a treia a lui Moise, Dumnezeu îi spune lui Moise: 21. Dar din toate insectele înaripate, care umblă în patru picioare, să mâncaţi numai pe acelea care au fluierele picioarelor de dinapoi mai lungi, ca să poată sări pe pământ. / 22. Din acestea să mâncaţi următoarele: lăcusta şi soiurile ei, solamul şi soiurile lui, hargolul şi soiurile lui, şi hagabul cu soiurile lui. Deci, nimic nou sub soare.

La români masa e plină de lapte de vacă, de varză, de viezure, poate și câte-un mânz câteodată, nici vorbă de gândaci sau alte insecte. Dar ne mai plac și mezelurile, sucurile sau înghețata. Doar că aceste plăceri vin la pachet cu un colorant extras din gândaci, numit coșenilă (E120). Colorantul îl mai găsim în jeleuri, bomboane, dulcețuri, rujuri sau farduri. Deci, de zeci de ani gândacii sunt pe masa noastră și nu s-a întâmplat nimic.

Știind că românul se informează de pe facebook, de la televizor sau de la ABC-ul din colț, politicienii au ieșit repede la un atac patriotard, scuipând în sân și jurând solemn că nu vor mânca vreodată gândaci. Că ei preferă porcul, găina și din ce în ce mai mult rahatul. George Simion și ai săi aurari depun un proiect de lege care să interzică utilizarea insectelor în producția de hrană; doar că ei mănâncă zilnic așa ceva. Petre Daea, acest bufon al agriculturii comuniste românești, spune că nu vrea ca românii să consume insecte după noile directive ale UE; însă se pare că dumnealui nu știe ce e aia o directivă, preferând oaia și distrugerea cormoranilor. Mai nou, văzând că e rost de ceva voturi de la „patrioți”, a intrat în scenă Ciolacu. El a depus în Parlament un proiect de lege prin care se cere interzicerea făinii de insecte la prepararea produselor tradiționale. Da, într-adevăr, celor care produc cozonac, doar la făina de greieri le stă capul, mai ales că e de douăzeci de ori mai scumpă decât făina albă. Fără această lege, nu mai știa românul cum să facă pancovele.

Sigur, dezinformarea este strâns legată de internet, facebook, televiziuni, de interese obscure ce finanțează politicieni sau grupuri de interese. Dar principalul vinovat este consumatorul, cel fără discernământ. Nu demult, se rostogolea pe facebook ideea că Angela Merkel e fiica lui Hitler. Cu o simplă căutare pe internet aflai că e născută în 1954. Dar de ce să te obosești să cauți, mai bine înjuri biata femeie, catalogând-o hitleristă. Într-o societate în care dezbaterea politică e marcată de minciuni și dezinformări, lumea uită că adevărul trebuie verificat. Trist!