Politica, o tragedie continuă

Daniel Mureşan

În vechea Eladă, idiotul era cetățeanul egoist care nu se ocupa de treburile publice, ci numai de cele în interesul lui. Acest defect era considerat foarte dăunător pentru comunitate în polisul grec, leagăn al democrației. După mai bine de 2000 de ani, într-o Românie pe care nu știu în ce secol să o încadrez, polisul autohton e o struțo-cămilă cu un marsupiu plin de politicieni dubioși, ca să încep cu un cuvât elegant.
Clasa politică din România ultimilor 30 de ani (căci după 1948 nu prea putem vorbi despre o clasă politică) a decăzut într-atât încât înjurătura și incompetența au devenit principalele elemente ale discursului urii. Da, e un perpetuu discurs veninos politic împotriva adversarilor, unicul scop fiind fraudarea legilor și îmbogățirea. Restul nu mai contează. Oricine, dar oricine vine la putere în România este departe de lumea normală, civilizată. Grobianismul și exprimarea de mahala (explicită sau nu) sunt mijloace de exprimare liberă a unor opțiuni politice. Ipocrizia umple ecranele televizoarelor, într-o campanie deșănțată de proslăvire a mârlăniei. Toată această pornografie politică este copiată de fiecare generație de politicieni, generație care speram că va fi altfel.
Politica ne influențează viitorul, la fel cum ne influențează prezentul. Aud mereu spunându-se că așa a vrut Dumnezeu sau că așa ne-a fost soarta. Dar nu este așa. Dumnezeu nu ne vrea proști. Trei decenii de non-educație a adus țara asta unde a adus-o. Ca să penetrezi un sistem corupt trebuie să începi de la lipitor de afișe, cu speranța ca la un moment dat vei ajunge la masa seniorilor. Ajuns acolo, trebuie să le agreezi hoțiile și mârlăniile. Altfel nu ai nicio șansă.
“Elitele” politice ale României se întâlnesc la conferințe și se laudă reciproc. Își dau diplome, iar apoi se porcăiesc prin presă. Mănâncă la restaurante scumpe, merg doar în vacanțe exotice și privesc cu scârbă la amărăștenii ce trudesc zi de zi pentru salariul minim. Arată cu degetul spre manele și ignoranță, dar ei ascultă la petreceri numai manele și beau vin cu cola sau coniac cu gheață. Au sugrumat orice încercare de elită culturală, țara găsindu-și singură drumul. Adică spre mocirlă!
E plin de conferințe și cursuri gratuite pentru șomeri și agricultori, adică pentru sifonarea banilor către firmele de partid. Se trâmbițează voluntariatul, adică hai să profităm de fraieri și să ne intre banul în buzunar. Se nasc lideri care sunt venerați pentru șmecheria sau limbajul lor. Fac apel la empatie și suflet, în fiecare zi furând pe rupte.
Vă mai amintiți de manifestul lui Sabin Gherman publicat în urmă cu mulți ani? Omul a fost târât prin instanțe, fiind acuzat de câte în lună și în stele. Ei bine, după mai bine de 30 de ani de haos politic, sunt mulți cei care s-au săturat de jungla numită România. Mulți s-au săturați să fie sfidați de niște politicieni de o moralitate îndoielnică, stând la cozi pentru o analiză medicală gratuită ce oricum e plătită din banii lui. S-au săturat de o țară în care foștii torționari au pensii de lux, în vreme ce multe dintre victimele lor trăiesc de pe o zi pe alta. S-au săturat până peste de cap de o țară în care majoritatea primarilor nu realizează că sunt în slujba cetățeanului, ei văzându-și doar de afacerile lor prospere. Și eu m-am săturat de o țară cu democrație originală, cu învățământ original, cu milionari originali, chiar și cu pandemie orginală. Scuipați-mă, înjurați-mă cu nu sunt patriot, dar eu m-am săturat!
Am început cu grecii, termin tot cu ei. La ei, Tragedia era un fel de facultate antică ce-l vindeca pe spectator de patimile lui josnice, de deficiențele proprii condiției umane. Nietzsche spunea că grecii au avut nevoie de Tragedie și au creat-o pentru ca să fie un popor vesel și senin. La noi în politică e o tragedie continuă. Spectacolul e garantat, iar poporul e furat. Tragedie originală!