Politica duşului rece

În cea mai mare parte, rezultatele de la europarlamentare erau previzibile. Şi cum să fie altfel într-o ţară aflată încă sub controlul PSD? Din păcate, mulţi dintre noi nu am înţeles miza acestor alegeri, considerând că votul cel mai important de dat este cel de la prezidenţiale. Aşa că, după toate probabilităţile, scorul înregistrat la alegerile de duminică ne va trimite cu câţiva ani buni în urmă. Mai mult, este foarte posibil ca instituţiile care încă mai ţineau piept corupţiei în această ţară, de tipul DNA, să se aşeze cuminţi în spatele puterii absolute. PSD ştie de ce şi, mai ales, cum să gestioneze situaţia în favoarea sa…

La fel de interesante sunt şi motivele pentru care PSD şi Victor Ponta rămân două entităţi atât de adânc înrădăcinate în sufletele alegătorilor, cu toate că bilanţul celor doi ani în care s-au aflat la guvernare nu le este unul tocmai favorabil? Este absolut ilogic să nu sancţionezi un individ arogant care susţine personaje de genul lui Mazăre, Oprişan sau Năstase, un premier plagiator dovedit, care plăteşte televiziunile „varanului”, din bani publici, zilnic, pentru câteva ore de publicitate. Cred cu tărie în faptul că, în orice altă ţară civilizată, Victor Ponta ar fi fost tras la răspundere pentru toate greşelile făcute cu voie sau fără de voie, gesturi şi declaraţii care ar fi afectat masiv imaginea oricărui politician. Lui, însă, în România, genul acesta de abordare politică pare să-i priască al naibi de mult. Motiv pentru care permiteţi-mi să mă îndoiesc de capacitatea de discernământ a multora dintre cei care, duminică, au votat întoarcerea în trecut.
Însă, în toată ecuaţia, există totuşi o explicaţie. Se pare că o bună parte a populaţiei este profund dezamăgită de clasă politică, astfel că s-a decis să stea acasă pentru a sancţiona oarecum mizeria din politica românească. Ironia face că tocmai această atitudine a scos la suprafaţă tot ce este mai îngrijorător pe scena politică românească. PSD şi aliaţii săi de la guvernare, având la bază o adevărată reţea de activişti, au manipulat electoratul (îndeosebi în mediul rural) în folosul „stângii”. Ştiu că este aproape imposibil de combătut fenomenul, însă am convingerea că majoritatea celor aproape 40 la sută pro PSD fac parte din aşa-zisele categorii defavorizate, printre care se regăsesc milioanele de asistaţi sociali, care sunt atât de uşor de manipulat. Acestor votanţi li s-au alăturat, evident, cei dezamăgiţi de fragmentarea şi orgoliile din aşa numita „zonă de dreapta”.
În ultimele săptămâni, mărturisesc că am discutat subiectul participării la vot cu diverşi oameni inteligenţi, majoritatea acestora arătându-mi că sunt decişi să facă cu totul altceva în ziua votului decât să participe la scrutin. Acest gen de atitudine este, dacă vreţi, la prima vedere, una lăudabilă în contextul politicii dâmboviţene, însă poate fi cât se poate de neavenită. Până la urmă, stând acasă şi neparticipând la vot, intelectualii au ales să „voteze” răul cel mare. Îngrijorarea noastră nu ar fi atât de mare dacă acest rău ar fi contracarat, pentru a ajunge la un echilibru. Din păcate, odată ce unul dintre talerele balanţei înclină prea mult într-o parte, ne putem aştepta la anumite derapaje democratice, ceea ce nu-i deloc de dorit în actualul spectru socio-politic regional. Sau poate că un duş rece de câţiva ani ne-ar prinde bine, să ne trezim din moleşeala care ne-a învăluit în ultimii 24 de ani?