Multi sunt cei care afirma: nu ne intereseaza politica. Este o activitate necesara politica asta? Daca explicatiile despre „strategie” nu au capacitatea de a iesi inafara limitelor operatiunilor militare, apoi, explicatiile in legatura cu termenul de „politica” sunt la fel de intortocheate (Dex). Politica se desparte greu de guverne, stat, activitati publice, etc. In cele mai fericite cazuri aceasta este definita (Dex) ca fiind: arta de a administra bine, comportarea/ abilitatea/ dibacia cuiva pentru a-si atinge scopul, etc. Rigorile ingineresti imi impun pentru termenul de politica o formulare ceva mai stricta, clara si logica: abilitatea de a folosi resursele din punctul de plecare A, pentru a ajunge (intr-un anumit orizont de timp) la punctul de sosire B. Asta inseamna ca trebuie sa definim cele doua puncte, de plecare (A) si de sosire (B). Voi incepe cu ultimul. Aici trebuie sa fie clar definite si operationalizate obiectivele. Ceea ce vrem sa realizam. Nu totdeauna obiectivele politicilor, si mai ales motivatia acestora, sunt percepute (corect) individual, ele putand fi componente ale unor conexiuni complexe in cadrul strategiilor. Din pacate, cand este vorba despre gestionarea publica, de cele mai multe ori, motivatia si obiectivele reale ale politicilor sunt ascunse, cele prezentate fiind surogate cosmetizate sa dea bine! In Romania excesul acestui mod de manifestare publica se bazeaza si pe indiferenta/ indolenta populatiei. Nu numai guvernul sau entitatile juridice, ci oricare individ poate (si chiar trebuie) sa aiba modul lui de rezolvare, trebuie sa aiba politica lui, atunci cand abordeaza o anumita problema. Si acum venim la punctul de plecare. Nu poti sa pornesti catre punctul B fara sa-ti evaluezi capacitatea de a ajunge acolo. Pentru asta, in primul si-n primul rand, trebuie inteligenta prin care sa se indentifice cele mai adecvate combinatii ale factorilor disponibili: resurse materiale, umane, etc, in conditiile (reale) existente. Politica cuprinde obligatoriu si componenta responsabilitatii. Responsabilitatea fundamenteaza actul politic pe o motivatie perceptibila si agreata (de catre populatie) si un nivel ridicat al moralei celor implicati. // Avand aceasta radiografie a ceea ce inseamna politica, aveti perceptia ca in Romania se face politica publica in sens constient, inteligent, logic, util si responsabil fata de populatie? Evident ca nu! Concluzia este generala insa in particular avem si elemente pozitive. Voi aminti cateva actiuni politice, pe care le-am selectat, nu intamplator, pentru care va sugerez sa gasiti motivatia, obiectivele si scopul adevarat urmarit: 1) Atitudinea lui Basescu care s-a soldat cu semnarea unui tratat privind garantarea drepturilor minoritatii romane din Serbia; 2) Legea lustratiei; 3) Numirea lui Melescanu la conducerea SIE; 4) Atitudinea UDMR in legatura cu infiintarea unei linii maghiare la UMF-Tg.Mures, si 5) Semnarea de catre Romania a tratatului fiscal cu UE.// Eu voi incerca sa fac o analiza sumara a ultimei actiuni politice amintite. Tratatul fiscal, in linii mari, reprezinta un angajament al Romaniei de a nu depasi deficitul bugetar cu mai mult de 0,5% ( 6,9% nivel 2010) iar datoria publica sa nu depaseasca 60% (31% nivel 2010) din PIB. Putem ramane inafara tratatului? Rapunsul este NU, fara echivoc. La prima vedere se poate afirma ca dezvoltarea (in lipsa cresterii cheltuielilor) va stagna si o sa ramanem blocati la nivelul actual (in cel mai bun caz). Singura solutie ar fi sa crestem veniturile la buget. Daca tinem seama de ritmul dezvoltarii, chiar in cazul unor randamente maximale, sansele ca din aceasta zona sa ne umplem de bani sunt zero. Si atunci, ultima sansa pe care istoria ne-o ofera este sa ne punem (in sfarsit) ordine in tara: Daca am semnat tratatul, Sa ne oprim cu furatul!
