In urma cu cativa ani, liberalii primeau o tema de casa, si anume organizatiile locale ale partidului de atunci trebuiau sa se pronunte asupra oportunitatii unei fuziuni intre PNL si PC. Cum era de asteptat, raspunsul venit din teritoriu a fost un nu categoric, oamenii lui Dan Voiculescu fiind considerati mult prea duplicitari pentru o astfel de manevra.
A trecut timpul si observam ca, spre surprinderea multora, iubirea dintre liberali si conservatori nu s-a stins. Ba, mai mult de atat, sesizam ca idila dintre ei a capatat trasaturile unei frumoase povesti de dragoste. Precum in cea mai vizionata telenovela, cele doua partide s-au cerut reciproc in casatorie, si-au promis copii comuni, jurandu-si totodata credinta vesnica, mai precis pana in 2016. Pana la urma, ce stim despre acest asa-zis pol de centru-dreapta este ca se vrea a fi primul pilon al unei constructii politice marete, anti-PDL si, cum altfel, anti-Basescu.
Fara doar si poate, liberalii au revenit la sentimente de dragoste fata de conservatori, nu datorita intelepciunii oamenilor din partidul lui Dan Voiculescu, ci pentru ceea ce poate sa le ofere cele cateva aparitii pe antene. Cu toate acestea, avantajele amintite puteau fi enumerate si in ultimii ani. Asadar, de ce amorul dintre ei a izbucnit tocmai in 2011? Pentru ca Antonescu lupta pe doua fronturi. Inainte de a-l da jos pe Traian Basescu, liberalul a vrut, si i-a reusit, sa-i traga una peste bot si lui Victor Ponta. Din cate am remarcat in ultima perioada, Antonescu isi imagineaza si, mai grav, chiar a inceput sa creada, ca este singurul lider al opozitiei. Ca este cel care singur taie feliile de paine pe acest spectru politic, in timp ce noua coalitie se vrea a reprezenta un plus al liberalului in intrecerea cu Ponta si PSD.
Deloc surprinzator, dar Crin Antonescu s-a dovedit, pana in prezent, un politician mai abil decat Ponta. Pe tabla de sah, liberalul a mutat de fiecare data primul, argumenandu-si totodata gesturile.
Pe de alta parte, Ponta s-a dovedit un jucator valoros atata timp cat nu a purtat bastonul de maresal. Ciudat, insa imediat ce a fost uns lider al PSD, micul Titulescu si-a cam pierdut capul. Si-a consumat energia juvenila mai degraba in lupte interne, platind cateva polite si incercand sa-si impuna propria gasca la varful partidului PSD. Destul de probabil ca acestea sa fie si motivele pentru care Ponta s-a trezit, mai mereu, cu un pas in spatele lui Antonescu.
Acum, de parca ar fi ultimii in sondajele de opinie, pesedistii se cer in coalitie si, pentru a mai anula din handicap. Din nefericire insa, atitudinea PSD nu prinde la electorat, pentru ca un astfel de joc nu are nici fler, si nici consistenta. Astfel, sub influenta nefasta a unor trisori din PDL, politica a devenit o lupta de care pe care.
