Plătim la fel, dar mâncăm tot mai puțin

Scumpirile în cascadă din ultimele luni îi face pe mulți cetățeni să aleagă să pună în coș tot mai multe produse în gramaj tot mai mic. Dacă ar fi să calculăm cât costă câte un kilogram din produsele respective, atunci ne-am da seama că este mai scump să cumperi 100 de grame de salam decât un baton întreg de salam. Și totuși, de ce alegem să cumpărăm mai scump și să mâncăm mai puțin? Răspunsul celor cu care am vorbit sâmbătă în două supermarketuri din Zalău a fost același: doar atât ne permitem acum, dacă ne mai ajung banii mai cumpărăm. Stăteau două vârstnice, cam pe la 70 și ceva de ani, în fața vitrinei cu produse din carne, le-am auzit cum șușoteau și le-am văzut gesticulând. M-am apropiat ușor, curioasă să văd ce-și spuneau. Una zicea că dată fiind noua mărire a pensiei care a avut loc la început de an acum își permite să-și cumpere două kilograme de carne lunar, iar cealaltă îi spune că e norocoasă. Puțin mai încolo, la raionul de brânzeturi și lactate, un bătrânel se uita fix la o bucată rotundă de cașcaval. O tot pipăia și părea că vrea să o cântărească. Am trecut pe lângă el ca să-mi iau o găletușă de smântână de pe raftul alăturat și omul a venit spre mine cu pași mici dar repezi și m-a rugat să-l ajut, să-i spun cât este prețul cașcavalului respectiv deoarece nu-l găsește. M-am oferit să-l ajut, am căutat produsul preț de un minut și i-am comunicat că produsul ales de el costă 27 de lei. Bătrânelul m-a fixat cu privirea, părea că m-a înțeles și că vroia să-mi răspundă ceva, apoi am văzut cum o lacrimă i s-a scurs pe față. A aplecat capul și a așezat produsul pe raft, depărtându-se abătut. Ce vă spun nu e un scenariu de film, e cruntul adevăr căruia mulți cetățeni trebuie să-i facă față zilnic. Pensiile, salariile se măresc, însă între timp toate produsele și serviciile se măresc, parcă nici nu mai reușim să contabilizăm scumpirile. Ne resemnăm, pare că ne învârtim pe o rotiță ca un hamster și obosim alergând la nesfârșit după un trai mai bun, după o liniște financiară care să nu ne mai pună să trecem pe listă fiecare leu pe care-l cheltuim zilnic, în încercarea de a ne putea gospodări cumva. Se spune că nu avem educație financiară, e drept că multora chiar le lipsește, însă acest raport existent în prezent între încasări și plăți nu cred că ar putea fi gestionat mult mai bine de către cei cu pensii și salarii mult prea mici. Chiar și cei cu două joburi am văzut că încep să se plângă în stânga și-n dreapta că abia mai fac față traiului. La polul opus sunt unii politicieni care ne spun la televizor că pot trăi cu 46 de lei timp de trei zile. Așadar e bine, să nu ne plângem, să rezistăm. Vom continua să cumpărăm sute de grame din ce ne mai permitem din magazine, păcat că nu putem plăti și utilitățile, telefonul, internetul, cablul, impozitele și taxele în sute de grame. Nu se știe, poate vor apărea și astfel de oferte dacă există cerere, doar trăim într-o economie de piață bazată pe legea cererii și a ofertei. Bani să fie, că de oferte sigur nu vom duce lipsă.