Cum era de aşteptat, în această ţară, necesităţile populaţiei nu reprezintă nimic în faţa intereselor partidelor aflate la putere. Doar că, la fiecare patru ani (cinci ani în cazul prezidenţialelor), ciclic, aceiaşi politicieni, cu smerenie şi umilinţă, ne cerşesc voturile. Desigur, în acele momente, pentru ei şi greutatea conturilor lor din bănci, prostimea e extrem de importantă. În rest, suntem trataţi ca atare, mai precis cu cel mai adânc dispreţ.
Pentru că are tot interesul să o facă, UDMR vrea ca România să se împartă în 16 regiuni, în timp ce PDL se gândeşte la doar opt. Dacă UDMR se supără, PDL este gata să împartă ţara în tot atâtea judeţe cât reprezinră numărul supravieţuitorilor actualei guvernări. În oricare dintre aceste cazuri, automat, UDMR şi PDL au o problemă. Sau mai multe… Împărţirea tortului în numărul de felii care să le satisfacă pe deplin toate calculele, fără să-i intereseze că la geam salivează milioane de români flămânzi, ar putea să le dea udemeriştilor şi colegilor lor de dormitor ceva dureri de cap. Tocmai de aceea, şi unii, şi ceilalţi, cu balele curgându-le şiroaie pe barbă în jos, stau în faţa tortului precum broasca la barieră. Până la urmă, de teamă să nu le scape felia mai mare, mulţi dintre ei au şi uitat de ce au comandat tortul. În tot acest timp, lipsiţi de vlagă şi gâtuiţi de foame, noi, cei mărunţi, stăm şi privim de-afară prin geamul opac…
Până la urmă, având în vedere rolul nostru insignifiant în toată această ecuaţie, nu putem decât să speculăm pe seama avantajelor sau a dezavantajelor pe care noua împărţire regională le-ar aduce Sălajului. Ce-i trist e că nici la această oră nu există vreun proiect de lege propus dezbaterii, un studiu de impact, ori o declaraţie oficială care să ne convingă de faptul că prioritatea numărul unu pentru toată suflarea românească este, acum, în plină criză economică şi politică, împărţirea regională în judeţe mai mari şi mai viu colorate.
Ei bine, dacă centrul administrativ al viitorului mega judeţ va fi stabilit la Cluj, pentru sălăjeni, ar fi un adevărat dezastru. Însă, din pur patriotism local, desigur, neavând nicio tangenţă cu logica, încă mai sperăm că, la o adică, situându-ne în punctul central a viitorului judeţ, vom fi şi în miezul problemei. Nimic mai neadevărat! Suntem atât de mici, pe o hartă atât de mare, încât nu contăm nici cât o coală de hârtie uitată de Boc pe biroul secretarei. Fără doar şi poate, principalele instituţii regionale se vor muta la Cluj Napoca, odată cu beneficiile aferente. Aici se va deschide cutia cu fondurile europene şi guvernamentale. Tot aici se vor concentra profesioniştii din judeţele limotrofe, aici vor exista tot mai multe oportunităţi privind dezvoltarea turismului administrativ şi de afaceri. Şi când spun că aici se vor întâmpla toate acestea, nu mă refer la Zalău, ci la Cluj Napoca, oraşul care, nu peste mult timp, pentru foarte mulţi dintre noi, va reprezenta aici. În schimb, Zalăul va ajunge într-un timp relativ scurt un oraş mort. Dacă vreţi o asemănare cu ceea ce urmează să vedeţi în Zalău, nu aveţi decât să trageţi o fugă până la Cehu Silvaniei. Desigur, nu cehanii se fac vinovaţi de impotenţa autorităţilor locale, ci sistemul. Acest sistem care nu ţine cont de părerea sau aşteptările celor mulţi, ci doar de interesele câtorva oameni.
Cât depre beneficiile pe care sălăjenii le-ar avea în condiţiile enumerate mai sus, la modul cel mai sarcastic, îmi vin în mine doar câteva cuvinte: cum ne-am aşternut, aşa dormim.
