Urmăresc cu deosebit interes materialele şi manifestaţiile publice ce vizează problematica agriculturii. De ceva timp mi-a atras atenţia CRPE (Centrul Român de Politici Europene) care a publicat câteva materiale foarte interesante. Pe care le-am apreciat. Prea dependentă de graficele comisiei europene de agricultură, cu un bagaj teoretic ajustat de instrumentele formatorilor din străinezia, echipa (formată dintr-o singură persoană?) a elaborat materiale peste media celor de pe piaţă. Unele chiar de top. Ca orice om cu pretenţii şi puţintică experienţă de viaţă, m-am uitat al cui este câinele, cine este la capătul lanţului. Nu pot spune că nu-mi pot stăpâni sentimentele faţă de finanţatorul fundaţiei (speculatorul financiar Soros) care a investit în România pentru că majoritatea oamenilor erau nepregătiţi, eu eram pregătit, aveam un scop, pentru ca fundaţia şi centrele de influenţă create să suplinească eficient lipsa iniţiativelor civice. Ca să omori o tânără democraţie sau să o controlezi, cea mai sigură metodă este să-i torpilezi timidele iniţiative civice printr-o concurenţă abruptă care-i va reduce la zero şansa dezvoltării structurii civice proprii. Apoi îi oferi înlocuitori! Acţiuni dezinteresate, cam de acest gen, de care am beneficiat în ultimii 20 de ani, ne-au demonstrat că am plătit mult mai scump cadourile faţă de preţul lor de piaţă./ Dar să revenim la chestiune. Zilele trecute CRPE împreună cu reţeaua super-influentă EurActiv, au iniţiat o dezbatere pe o temă ce priveşte politica agricolă a României începând cu 2014. MADR care ar fi trebuit să aibă zeci şi zeci de astfel de dezbateri până acum, abia şi-a tras răsuflarea la cele două iniţiative ale comisarului Cioloş derulate la Bucureşti şi Sibiu.
Autorităţile noastre au considerat că făcându-ne de două ori diafilme pe perete, problema se rezolvă. S-au înşelat amarnic. Că s-au înşelat pe ei este treaba lor, problema este că România nu are până-n acest moment o strategie (măcar în linii mari) pentru perioada 2014-2020. Nu este conturată nici măcar idea unor elemente principiale sau de esenţă, verificate, în jurul cărora să se poată construi politica agrară de după 2013. Sunt lansate tot felul de năstruşnicii care nu au nimic comun cu structurile agrare existente (organizare şi nivel de dezvoltare), dar nici cu spiritul românilor. Avem atâtea academii şi instituţii publice ce ar fi trebuit, pe această temă, să fiarbă în clocot încă cu mult timp în urmă. Pentru asta trebuia o coordonare. Este evident că MADR a abandonat subiectul viitorului agriculturii. Aşa cum spuneam cândva, cred că boala este până la urmă în zona politică. Ministrul reprezintă componenta executivă a unei puteri politice. El este cel mult administratorul bugetului anual sau multianual. Dacă vorbim însă despre omul politic, se schimbă calimera. Cine vrea să fie şi membru de partid şi ministru cumulează nişte responsabilităţi în plus. Inclusiv despre ceea ce se va întâmpla poimâine cu agricultura. Şi până acum, din acest punct de vedere, totul este difuz şi confuz!
Dacă ministerul nu vrea să se ocupe de aceste probleme cineva trebuia să aibă iniţiativa. În acest gol de iniţiativă, ce s-au gândit intelectualii de la fundaţia lui Soros: – Ia să tragem noi nişte dezbateri şi să venim cu o propunere românească pentru viitorul fermelor mici din Europa. Invenţia ar consta în acordarea de subvenţii la fermele mici, pe şapte ani, indiferent dacă se lucrează sau nu terenul, indiferent dacă a doua zi proprietarii vând terenul, pentru că în acest mod întărim fermele mici şi dăm posibilitatea ieşirii din sector a celor care au şanse mai mici. O fi bună povestea pentru fermele din Europa (de Est), însă cu asta nu rezolvăm nimic în România. Am asistat la o dezbatere în care de o parte a mesei era statul reprezentat de MADR (plus câteva instituţii din subordine) şi de cealaltă era CRPE-ul care reprezenta … societatea civilă românească (?!). Valoarea ideilor lansate şi comentariile participanţilor s-au asemănat foarte mult cu discuţia dintre doi pescari a căror perspectivă este totdeauna extraordinară. Sau cel puţin aşa a rezultat din presă.// Au trecut moţiunile pe agricultură simple sau de cenzură, pentru că nici în opoziţie nu este cine să ia jucăriile şi să le pună-n ordine. Şi acolo preocuparea zace plictisită la umbra iresponsabilităţii, aşteptând ca roata democraţiei să-i aducă din nou la putere. Doar pentru că există! Alte motive nu sunt! // Şi uite aşa, parcă mai nepregătiţi de cum am fost în 1989 sau când am negociat asocierea la UE, dar şi de cum vom fi la sfârşitul lui 2013, nu am fost niciodată. A dracu perspectivă pentru agricultură! Cu potenţialul nostru cu tot!
