Pentru noi, sunteţi campioni!

„Campionii de azi vs. campionii de mâine” s-ar putea numi finala din acest an a Diviziei A1 la volei masculin, care a pus faţă-n faţă echipele Tomis Constanţa şi Volei Municipal Zalău. Vicecampioana ediţiei trecute a pornit la drum în noul sezon cu un lot nu la fel de valoros ca cel de anul trecut, dar cu un antrenor extrem de experimentat care şi-a pus perfect în aplicare cunoştinţele dobândite de-a lungul carierei. A făcut din universalul Cherbeleaţă, care până anii trecuţi era rezervă şi la Universitatea Cluj, un „tunar” de bază chiar şi în echipa naţională. Coordonatorul Marin Lescov a fost mai mult pe post de rezervă în anii anteriori la Constanţa, dar acum, la Zalău, a fost „şlefuit” perfect de bătrănul Stoev, atât cât să facă faţă unei formaţii care câştigă Cupa României şi medaliile de argint într-un singur sezon. Brazilianul Dal Bosco şi-a continuat „aventura” sub Meseş, iar conducerea a ştiut de ce-l păstrează în lot, voleibalistul din Ţara Cafelei având un rol extrem de important în obţinerea rezultatelor din acest an. Marian Bala şi-a făcut pe deplin datoria, la fel cum s-a întâmplat şi în cazul centrilor Mihalcea şi Gheorghiţă, iar Georgescu a fost, de multe ori, „asul din mânecă” al antrenorului bulgar. L-a „aruncat” în teren atunci când a fost nevoie, l-a pus să evolueze chiar şi pe alte posturi decât cel pe care era obişnuit, iar tânărul jucător a făcut faţă cu „brio”. Ajutată în teren şi de experientatul Adrian Feher, un jucător cu rezultate notabile atât pe plan naţional, cât şi internaţional, echipa Zalăului a avut curajul să joace de la egal la egal cu mult mai valoroasa echipă a Constanţei.
Calculele nu au ieşit în sezonul regulat, dar temele au fost făcute mult mai bine pentru duelurile din Cupa României şi din finala campionatului. Trofeul adus de la Cheile Grădiştei înseamnă enorm pentru un oraş cu potenţialul Zalăului şi pentru o echipă al cărui buget nu este nici jumătate din cel al Contanţei.
Pentru duelurile din finală s-au făcut tot felul de speculaţii, care probabil continuă, dar situaţia din teren a fost cu totul alta. Cele două victorii destul de clare ale echipei Tomis din primele două dueluri (la care au pus umărul şi cei doi arbitri) dădeau de înţeles că finala se va termina după numai trei jocuri. Însă, vicecampioanii nu s-au intimidat în faţa unor voleibalişti care au făcut furori în acest an în Liga Campionilor şi, ajutaţi de un public fantastic, au reuşit să trimită finala în meciul decisiv.
Zalăul nu s-a făcut de ruşine la Constanţa, iar trofeul şi medaliile de vicecampioni câştigate la finalul partidei sunt maximum din ceea ce putea obţine în acest an o echipa cum este cea a Zalăului.
A fost un final de sezon în care Constanţa a „murit” frumos, deoarece în campionatul următor, Tomisul nu va mai fi o echipă care se va bate la titlu. O parte dintre oficialii clubului s-au grăbit să le mulţumească jucătorilor înaintea meciului cinci din finală, fiind conştienţi că problemele financiare cu care se confruntă echipa de la malul mării nu le va permite să aibă şi în sezonul următor un lot la fel de valoros.
Unii afirmă deja că va fi anul Zalăului, mai ales dacă va rămâne pe bancă bulgarul Stoev. Până în toamnă, însă, vicecampionii pot avea parte de o vacanţă binemeritată, după un sezon în care au demonstrat că imposibilul poate deveni posibil.