Pensii speciale pentru oameni “speciali”

De ce trebuie să fie unii ”speciali” când, iertate-mi fie păcatele, dacă îi vezi şi dacă stai de vorbă cu ei, te tot întrebi cum au ajuns în funcţii? Nu toţi, trebuie să recunoaştem! Însă o bună parte şi-au terminat şcolile după ce au ajuns în posturi călduţe de primari şi  viceprimari,  din care nu pot fi ”strămutaţi”. Ţin de ele cu dinţii.  Şi vorba aia ”ce le mai plac funcţiile!”. Din câmp, de la sapă s-au trezit direct în birouri şi văzându-se domni peste noapte s-au apucat să facă şcoli. Aşa e trendul! Şi nu orice şcoli. La 30 de ani şi-au început studiile liceale şi apoi au continuat cu cele superioare. N-am nimic cu ei, pentru că fiecare e în locul lui,  dar când le observi infatuarea cu care ”se impun” în faţa omului de rând. Când le auzi limbajul şi glumele grosolane la care sătenii trebuie să fie părtaşi şi să zâmbească pentru că…. e vorba de… apartetenţa la grup. În fine, revin şi  spun că nu toţi sunt la fel, că printre ei mai sunt şi oameni de la care comunităţile, oamenii care i-au ales, au ce să înveţe.  Totuşi în ultima vreme, ghiolbanii parcă sunt mai mulţi, parcă s-au înmulţit de la an la an. Se suţin unii pe alţii. Da, sunt ”speciali” şi vor lua pensii speciale. Un simplu calcul realizat de un domn, pe o cunoscută pagină de socializare, evidenţiază  faptul că în ţară sunt 3.186 de localităţi, fiecare cu un primar şi un viceprimar; 41 de judeţe cu un preşedinte şi un vicepreşedinte de consiliu şi încă 41 de viceprimari la reşedintele de judeţ (unde sunt câte doi), încă 18 primari-viceprimari la sectoare. În total,  funcţiile din administraţia locală  remunerate cu pensii speciale: 6.513 de persoane. În fiecare localitate, s-au perindat în ultimii 25 de ani, pe puţin trei ”generaţii” de primari şi viceprimari – ceea ce înseamnă o medie de 19.540 de persoane care sunt sau  vor fi beneficiari de pensii speciale. O simplă estimare a pensiei, de minimum 3.500 de lei lunar, (cam puţin pentru ”speciali”) înseamnă circa 172 de milioane de euro, sumă  care va împovăra  bugetul an de an. De banii ăştia…oare  câte se pot face? Drumuri, spitale, şcoli, grupuri sanitare pentru copiii din şcolile din mediul rural,  sute de apartamente şi locuinţe sau garsoniere pentru persoanele vulnerabile şi multe altele. De ce sunt ei atât de ”speciali”? Nici măcar nu conştientizează că sunt acolo, datorită nouă. Pensii speciale mai există și în alte țări, dar sistemul nu este atât de extins și de costisitor. Tot săracul strânge cureaua, o curea veche cu zeci de găuri.