Moto: Deputatul Nicolae Stan în „Kamikaze” (nr. 32/ 8-14 august 2012, p. 21): „Banii toţi s-au dus în Ardeal, la Falcă, la Apostu, şi la «fluturii» din Suceava, şi la toţi rânjiţii, iar nouă ne-a dat – puteţi să scrieţi chiar aşa – pula-n mână! Apropo, domnu’ Rus de unde e? Şi domnu’ de la Externe, Marga. De la Cluj, nu? O să-i întreb eu cât au luat ei pe la Cluj – au luat puţin, deci trebuie să plece”.
După principiul axiomă al politicii dâmboviţene, „ba p’a mă-tii”, „puciştii” şi „băsiştii” îşi dau în continuare în gură, peste ochi, peste fălci, peste urechi, în stomac, peste picioare, bătută condimentată cu plângeri penale şi alte soiuri de plângeri. Poporul – ce cuvânt sublim, repetat obositor de vreo câteva luni – stă şi se uită. Sau este întrebat dacă a votat (pe degeaba). De organele europene ale patriei socialiste, să trăiască, la mulţi ani! Onor Curtea Constituţională îşi continuă acrobaţiile interpretative, dovedind – pentru a nu ştiu câta oară – că nu se poate desprinde de comenzile politice.
Nu m-aş mira ca Zeus să se întoarcă la Muzeul Tristelor Figuri de Ceară de la Cotroceni cu largul concurs al unor organe mai tainice, operaţiune despre care nu vom afla nimic nici peste 50 de ani (nu noi, urmaşii noştri). Şi aşa, ţara, economic, e condusă de FMI & comp. Iar aşa – zisul sistem bugetar stă să crape, de nu cumva deja-i pus la perfuzii. Ca şi extraordinara celebră absorbţie a nu mai puţin celebrelor fonduri europene.
Sarabanda penibilă a declaraţiilor – a tuturor speciilor de lătrăi – şi a ameninţărilor (fără perdea!) îi împinge pe tot mai mulţi români să-şi blesteme zilele şi să se întrebe de ce dracu’ mai stau într-o ţară în care, vorba unui mucalit, politicienii nici măcar „nu ştiu să fure”.
Grotescă-i şi povestea numărării românilor, a celebrelor liste electorale permanente, explicaţiile jenante ale părţilor implicate semnificând – iarăşi, pentru a câta oară – falimentul irefutabil a multora dintre instituţiile statului.
Fireşte, în asemenea jalnice condiţii, ar fi bine ca onor CCR să lămurească (vorba vine!) telenovela referendumului. Oricum, nu mai câştigă nimeni.
Şi pentru că urmează campania electorală pentru alegerile parlamentare, plină, cum altfel, de dejecţii şi lături.
Poate n-ar fi rău ca d-nii Băsescu, Ponta şi Antonescu să-şi dea demisia şi să plece încotro văd cu ochii. Nu cred, totuşi, că în partidele cât de cât serioase nu mai există politicieni cât de cât serioşi. Cu „Occidentul” ne-am lămurit: nu suntem decât o „piaţă de desfacere” şi o sursă militară pentru tot felul de conflicte.
Daniel Săuca
