Pe genunchii bunicului

Nu există bucurie mai mare pentru un copil, fie el mic sau mai mare, decât să se arunce, hohotind de râs şi bucurie, în braţele bunicilor, odată ce vacanţa mare îşi intră pe deplin în drepturi. Noi, cei mari, privim cu nostalgie şi încercăm din răsputeri să retrăim emoţii de mult uitate, când şi noi, norocoşii Pământului de atunci, ne trăiam sub acelaşi Soare, cel mai frumos capitol al vieţii. Cum e să fii copil astăzi? Atâta timp cât ai tăi nu te închid în colivia internetului şi nu te hrănesc cu jocuri pe calculator, aplicaţii colorate pe mobil sau, mai rău, pseudosocializare pe facebook, copilăriile pot fi la fel cum erau pe vremuri. Cerul e tot albastru, iarba tot verde iar praful şi cu apa murdăresc la fel tălpile.

Copilăria trebuie să rămână ceea ce este de fapt, să însemne şi să îşi pună amprenta sănătoasă, decisivă, pe trupul şi mintea oricărui copil. O copilărie furată şi dăruită, ca o ofrandă absurdă, tehnologiilor, să se ocupe ele de ea, este una mutilată în mod deliberat. Nu se pierd multe, ci totul. Încrederea, sub toate formele ei, de la mersul desculţ prin iarbă, la capacitatea de a te urca, la propriu, într-un copac, curajul şi tăria de a îndura durerea unei lovituri sau zgârieturi, capacitatea de a-ţi lua singur apărarea într-un conflict, fie el şi pueril, aşa, ca între prieteni. Se pierde încrederea în capacitatea de a socializa pe viu, ochi în ochi, de a vorbi, şansa de a deveni lider, comandant de oaste – în limbajul copilăriei.

Pe lângă toate acestea, care sunt doar câteva din neajunsuri ce se transformă în consecinţe grave mai târziu, corpul nu va fi niciodată obişnuit şi pregătit pentru mai greu. Corpul unui copil, amorţit de fascinaţia internetului sau a jocurilor şi ţintuit cu orele într-un scaun, reprezintă cel mai grav atentat pe care părinţii sau educatorii îl comit, fireşte, neluând în seamă avertismentele medicale şi consecinţele, asupra copilăriei unui prunc. Copiii au nevoie în cea mai mare vacanţă de peste an, de aripi, de spaţiu, de verde. De soare şi apă, fie ea şi o băltoacă mică, sau un iaz cu apa până la brâu, acolo unde să se poată bălăci fără teamă. Copiii trebuie duşi pe cărări de pădure, pe dealuri, trebuie lăsaţi să mângâie pământul, grâul sau păsările din curte. Natura, prin comorile ei interminabile, reprezintă cel mai benefic şi frumos loc în care copiii pot petrece vacanţa – asta dacă părinţii doresc într-adevăr ca cei mici sau măricei să fie în vacanţă şi nu pierduţi cu privirea într-un ecran, ca într-o apă înşelătoare.

Dacă avem şi bunici, vorbim de Raiul pe Pământ. Nu toţi sunt privilegiaţi, nu toţi au, an de an, rezervat acest capitol de “cinci stele” al vieţii. Nimeni nu te aşteaptă şi nimeni, niciodată, nu te va aştepta, aşa cum o fac bunicii, atunci când eşti mic sau chiar mai mare! Pe genunchii bunicului, totul în jurul tău se schimbă. Poţi să zbori, poţi să călătoreşti oriunde. Ai mereu, o viaţă de rezervă, indiferent cine te răpune. Te poţi lupta cu balaurii sau poţi întâlni, norocos până peste cap, prinţese sau prinţi. Florile cresc până la cer, vulturii coboară şi te iau, de jos, pe aripile lor, pentru a te purta peste castele, văi şi râpi adânci! Totul e posibil acolo, lângă ei. Bunicii nu vor avea poate să îţi dea mereu cel mai bun caşcaval sau felia subţire de salam delicios; parcă nici ouăle, de acolo, din cuibar, nu seamănă cu ceea ce ştii tu că înseamnă de fapt, „adevăratul” ou, care, în loc de gălbenuş ascunde în el o jucărie, DAR… tot ce găseşti la ei, lângă ei şi mai ales prin ei, nu are egal în lumea asta!

Copil fiind, nu ai cum să realizezi, să dimensionezi bucuria, imensul privilegiu măsurat în clipe, şi nu în veșnicii. Însă tu, ca părinte, dacă vrei să-ţi revezi fericirea de odinioară, să o regăseşti în privirea copilului tău, ia-l de mână şi fugi cu el oriunde poţi, doar să te asiguri că eşti departe de maşini, de zgomot, de telefoane şi laptopuri, de muzică proastă, treceri de pietoni sau aglomeraţie. Dacă, ajungând undeva, vezi copiii muşcând dintr-un codru de pâine, desculţ şi râzând cu gura până la urechi, înseamnă că ai ajuns acolo unde trebuie, iar vacanţa cea adevărată poate să înceapă!

Vacanţă plăcută, dragi pitici! Liber la alergat cu picioarele goale, la ţipat, la descoperit, la murdărit, la zgâriat, la colindat şi mâncat oricum şi orice, liber la tot ce vă poate face fericiţi, mai puternici şi mai încrezători în voi înşivă!