Patriotul

Daniel Mureşan

Tot mai multă lume îmi spune în ultima vreme că trebuie să fim patrioți, să ne iubim țara. Dar majoritatea au un șablon la patriotism: steagul, România – buricul lumii și urâtul de unguri.
Sigur, nu e ceva rău să-ți afișezi drapelul țării, mai ales de ziua națională. Dar să-l afișezi la o casă dărăpănată, cu gardul aproape jos, cred că e doar fudulie ieftină. Mai vezi prin oraș, mai ales pe la instituții, drapele rupte, decolorate, care numai a patriotism nu apare. Sau stegulețele puse la mașină de sărbători, alături de coarnele și nasul lui Rudolf. Dar respectivele mașini parchează pe trotuar sau pe locurile pentru handicapați. Curat patriotism!
Mai nou, nu numai ungurii sunt excluși de la patriotism, ci și USR-iștii care sunt catalogați antiromâni. Cei de la AUR se consideră mari români, deși nu au nicio soluție la problemele grave ale societății. Ei sancționează toată mocirla politică postdecembristă, dând satisfacție maselor de oropsiți. Își hrănesc adepții cu sloganuri patriotarde, idealizând perioada ceaușistă. PSD-ul are în ogradă mult electorat patriot, dar nu mai e ce a fost. Pentru banii de la PNRR, Ciolacu și ai lui trebuie să fie mai ponderați, lăsând-o mai moale cu românismul. Sunt doar amintire mitingurile lui Dragnea, pline de oameni în alb și steaguri tricolore, cadru perfect pentru legitimarea hoției. Liberalii îl au vârf de săgeată pe Rareș Bogdan, personaj ajuns subiect de bancuri și caricaturi.
Bineînțeles, patriotismul de la noi nu este deranjat de ideea de corupție. Politicianul fură de oriunde, spălându-și păcatele la biserică, cu tricolorul la rever. Neplata taxelor sau furtul din bani publici nu pare ceva grav pentru patrioți, mai interesant e să înjure Uniunea Europeană și companiile străine. Adică pe cei care aduc grosul de bani în România. Patriotul blamează produsele din import, dar îndeasă supermarketurile de unde cumpără roșiile olandeze și merele poloneze. Pe la piață trece mai rar, cu toate că și acolo majoritatea fructelor și legumelor sunt din import. Căci e mai simplu să importăm decât să muncim. Dar cu toate acestea, suntem patrioți și îi hulim pe străini.
Mai nou, patriotul român se întreabă de ce trebuie să ajutăm noi Ucraina, de ce să nu dăm banii la românii aflați în nevoi. El uită, sau poate că nu știe, că majoritatea banilor vin de la Uniunea Europeană. El mai uită că în biblie scrie să îți ajuți aproapele, sau uită că după `90 multe țări au ajutat valurile de români ce luau cu asalt vestul. Are vaste cunoștințe de istorie, glorificând „lupta de milenii pentru neatârnare și demnitate națională”, trăind într-un veșnic plâns și jale, neconștientizând că astfel nu pun țara pe harta progresului european, ci contribuie la defazarea ei în raport cu celelalte societăți contemporane. Uită aspectele urâte ale istoriei noastre, cum ar fi exterminarea evreilor, înrobirea țiganilor, exploatarea țăranilor, lașitatea liderilor comuniști în fața sovieticilor, lașitatea generalizată din perioada ceaușistă sau comportamentul soldaților români la Odesa.
Patriotism înseamnă să fii cinstit, să muncești, să-ți ajuți aproapele, nu să porți ie fabricată în China sau să îți pui tricolorul pe te miri unde. Să fii pios în biserică sau de Ziua Națională, iar a doua zi să te întorci la hoțiile de zi cu zi, acela nu e patriotism!