Au trecut și emoțiile BAC-ului. Emoții mari, un tremor sufletesc și fizic ce pune stăpânire pe copiii pe care doar părinții îi mai văd, încă, copii, dar și pe părinții pe care bacalaureații îi mai alintă încă, “mami și tati”. Se stinge o emoție mare, dar se aprinde alta, și mai mare. Părinții din Sălaj trăiesc, acolo, în sufletul lor, durerea gândului că peste doar câteva săptămâni, încărcați de geamantane, genți și visuri, copilul va lua drumul vieții în serios și va călca pe el așa cum n-a mai făcut-o până acum. Singur și, din păcate pentru noi, cei care trăim aici, departe.
Unui părinte din Cluj, Iași, Timișoara sau București, îi este mai ușoară această etapă a vieții. În marile centre universitare din țară copilul este scutit de stresul ce se va întinde pe parcursul unor ani, acela că e nu doar departe de casă, ci trebuie să învețe să se descurce singur. Să învețe să-și aleagă nu doar anturajul, prietenii, dar și metodele prin care banii, pachetele de acasă, orice formă de sprijin să fie astfel drămuite încât să nu lase loc grijilor pentru ziua de mâine. Să fie pregătit să găsească micul apartament închiriat sau camera de la cămin fără prea multă zarvă și fără miros de mâncare bună ori al prăjiturilor, lucruri obișnuite, nu-i așa, atunci când ești acasă.
Se schimbă dintr-o dată o mulțime de lucruri. Responsabilitățile vin una după cealaltă și de multe ori, ridicatul din umeri este prima reacție cu care bobocul student întâmpină orice problemă. Da, există telefoane, whatsapp, mailuri. Ele pot ajuta într-o măsură considerabilă, măsură care a lipsit celor care ieri au fost studenți la rândul lor, iar azi sunt părinți de studenți. Desigur, dacă și orașul nostru ar fi fost unul dezvoltat, ajutat de toți cei care s-au perindat la administrarea lui în ultimii 30 de ani, să devină un municipiu cu drepturi depline, părinților de bacalaureați sălăjeni le-ar fi fost mult mai ușor astăzi.
Nu doar financiar, pentru că urmează niște ani cu cheltuieli și sacrificii uriașe, ci mai ales sufletește, pentru că încă patru – cinci ani, copiii ar fi rămas lângă ei. E un dar pe care sălăjenii, atât părinți cât și copii, nu-l pot avea, iar vinovați pentru asta există, desigur. Începând de la faptul că suntem nevoiți să mergem în alte județe, de la cumpărături prin mall-uri și un fast food mai de Doamne-ajută, până la lucruri firești, cum ar fi un aqua park, o pârtie de ski, un bazin sau o sală polivalentă unde vin concerte și artiști de calitate. De la toate acestea și până la acest mare neajuns, acela de a începe saga pachetelor săptămânale cărate prin gări și autogări, gândurile de fiecare seară și dimineață, întrebările, grijile, dificultățile. Bucuria plecării de acasă este și ea mare, fiind de cele mai multe ori trăită de copil.
-Ah, libertate, ai venit!
Da, parțial adevărat. Doar că după ce luminile de pe la petreceri se opresc, după ce gașca ce s-a reunit într-un oraș care vibrează de viață, de antren, de festivaluri și geme de terase pline, se sting toate, la ceasul dimineților acolo pe o pernă cu mirosul de acasă dar pe un pat străin, gândurile bacalaureaților noștri zboară cu viteaza luminii către casă.
Abia atunci, în acele momente, rememorând toate nimicurile trăite acasă, ei constată că, de fapt, viața e compusă din “nimicuri” cu o valoare inestimabilă. Nici pizza, nici prăjitura de la cea mai spilcuită cofetărie, nici hainele și nici camera, nimic nu are gustul, mirosul sau însuflețirea de acasă. Însă dincolo de aceste neajunsuri pe care părinții și copiii din Sălaj vor începe să le simtă odată ce vor cădea primele frunze, în această toamnă, bacalaureații noștri trebuie să înțeleagă că începe prima etapă cu adevărat responsabilă din viața lor. Începe un timp care va dura, practic, toată viața, doar că își va schimba periodic peisajul. Nu va mai conta nici nota de la evaluare, nici nota de la BAC, rând pe rând se va risipi și stresul examenelor ori decepția unei restanțe, iar toate se vor stinge în trecerea timpului.
Lucrurile mărunte, cele pe care până acum, acasă, mai nimeni nu le băga în seamă, vor deveni, pe nesimțite cele mai frumoase clipe pe care mici și alături de părinți fiind, le-am trăit vreodată. Este și acesta un curs firesc al vieții, poate și un timp-avertisment, acela în care copiii trebuie să realizeze faptul că orice lucru, orice situatie, orice clipă ce conține un strop de efort și iubire, toate trebuie valorizate, apreciate și pentru toate ei trebuie să fie recunoscători. Pentru că viața e pe zile, da, e scurtă și plină de greutăți și nimic nu pică din cer, nimic nu a fost și nu este gratuit. E timpul când cei mici, mari acum, vor realiza asta și vor reuși, cu ajutorul al Celui de Sus dar mai ales al părinților sau bunicilor care i-au crescut, că nicăieri nu e ca acasă.
Iar când vor realiza asta, vor fi pregătiți la rândul lor să încerce să vină mai des acasă, să facă la rândul lor sacrificii și vor încerca să îi răsplătească, fie și doar cu simpla lor prezență, pe cei care i-au adus în acest punct al evoluției lor. Un ochi râde, altul plânge, pentru că așa cum toate ce ne sunt date în viață au un sfârșit, rămâne în puterea noastră ca în orice sfârșit să reușim să vedem și un nou început.
Până când noul început al bacalaureaților își va deschide porțile, să-i felicităm pe toți cei care au reușit promovarea acestui important examen, atât pe cei șapte absolvenți zălăuani care au obținut media maximă – Andreea Balog (foto), Denisa Corondeanu, Ramona Ghilea, Lorena Gorgan, Bianca Mureșan, Alexandra Olăhuț și Paul Iacob) – Sălajul este primul județ pe țară cu cele mai multe note de 10 și pe locul 3 după București, cu două licee care au absolvenți cu cele mai multe medii maxime. Îi felicităm deopotrivă pe toți absolvenții, cei care au muncit și au fost nu doar conștiincioși, cât și conștienți de importanța Bacului, indiferent de media cu care au depășit examenul maturității.
