Păduchii statului de drept

Proverbul “Hoțul neprins, negustor cinstit” a căzut în desuetudine. Împreună cu cei aleși de noi, schimbăm celebra zicală. Pentru că astăzi, hoțul prins este alesul cinstit. În timp ce oamenii care ne chinuie prezentul și ne pecetluiesc viitorul sunt preocupați de elaborarea și votarea unor legi care să îi scape basma curată în problemele lor pe cât de vechi, pe atât de penale, legile de care această țară are nevoie, adunate în codurile penal și de procedură penală sănătoase, drepte și echitabile, zac prin sertare, uitate și prăfuite. Inițiativa marelui democrat Florin Iordache – Altăîntrebare, care prevede că interdicţiile aplicate senatorilor şi deputaţilor descoperiţi de Agenţia Naţională de Integritate (ANI) în conflict de interese în perioada 2007 – 2013 încetează de drept, lege gândită special pentru jecmănitorii pesediști și aldiști, să fie șterse cu buretele.

Nici deputații de la poalele Meseșului nu au stat deoparte astfel încât, cu două mâini, onorații aleși sălăjeni PSD și UDMR au spus un da hotărât libertății eterne a aleșilor în divorț cu legea și statul de drept. Și-au dat acordul la ștergerea unor fapte penale și liber la hoție pe mai departe. Nu au ieșit din ordinul de partid, nu au încălcat porunca șefului suprem. Asta este prioritatea pentru că asta a fost prioritatea de la început, de acum fix un an de când s-au cocoțat, e drept, prin votul nostru, în fruntea țării. Iarna care a trecut, cu un februarie petrecut în stradă, revoltați de celebra Ordonanță 13, revine în viața noastră și iată că suntem puși în situația de a trece, din nou, prin aceeași nenorocire. Discutăm de hoție, de minciună abjectă, de cele mai urâte fețe ale caracterului uman.

Tu, „pârlitule” de cetățean, om de rând, cum te numește boss-ul tău, ales de tine, dacă ai o amendă neplătită din 2007, este foarte posibil să te trezești săltat de autorități sau cu executorul care îți bate la ușa – încă a ta. Statul se dă corect, așa că te ia de grumaz dacă ești incorect, fie și doar cu câteva zeci de lei. Statul te pune în văzul lumii pe lista rușinii, să te arate toți cu degetul că ai o datorie de 100 de lei, să se vadă pe tot internetul cât ești tu de hoț și de necinstit, în timp ce pe el însuși – evident prin cei care îl reprezintă – se scapă prin legi votate în crucea nopții, contrar celor mai elementare principii de democrație ce trebuie să existe într-un stat de drept.

Răstimp, dezaxații care – clinic – sunt sănătoși la cap, dar și oamenii cu afecțiuni psihice grave,nenorocesc destine și familii prin crime care ne îngrozesc, hoții și tâlharii ne dau în cap la colțul străzii, nedreptățile la niveluri infracționale mai mici curg pe bandă rulantă. 

Deschid o paranteză și vă reamintesc episodul petrecut zilele trecute în Capitală,  când o femeie, prezumtiv nevinovată în prezent (care după toate probabilitățile este irecuperabilă din punct de vedere psihiatric) a ucis o tânără, împingând-o în fața metroului, într-o stație din București. Asta după ce înainte cu câteva ore, repetase același gest cu o altă femeie – aceasta scăpând ca prin minune de moarte, în ultimul moment. Cu sute de prieteni pe pagina ei de Facebook, nimeni nu a sesizat că această nefericită prezintă, prin postările pe care le afișează de o lună încoace, un real pericol pentru oricine. De stat ce să mai vorbim, n-a știut, n-a auzit. Criminală în libertate, nimic mai mult.

Vă reamintesc și nenorocirile întâmplate pe meleagurile noastre, crimele comise în ultimul an de două persoane cu probleme psihice, persoane care  bine-merci stăteau acasă în loc să fie încadrate, și la propriu și la figurat, în lege și într-un spațiu din care să nu poată ieși nesupravegheate. De ce? Pentru că nu avem legi sănătoase, firești, în acest sens și nu există interes în elaborarea și votarea lor. De ce un alt criminal, de această dată un adolescent sălăjean, care nu a fost depistat cu probleme psihice, și-a omorât prietena cu o cruzime fără margini, primind la judecată zece ani pedeapsă, din care va executa, probabil, vreo cinci? 

 Nu comentez deciziile instanțelor, ci mă întreb, firesc, ce fel de legi avem, unde sunt și de ce încă sunt în fază de proiect ori pur și simplu nu există, legile care să facă dreptate în pensiile orbitor de diferite ale unor oameni care au același număr de ani de muncă în aceeași meserie, unde sunt legile care să-i oprească pe impostorii revoluționari să mai ia indemnizații de mii de lei de la stat, legile care să facă dreptate veteranilor de război, persoanelor lovite de soartă, care să schimbe Sănătatea, Învățământul și multe altele care lipsesc și care nu interesează pe niciun ales. Care sunt prioritățile legislative în țara asta, care ne sunt urgențele, care sunt legile strâmbe, incomplete, aberante. Nu doar că aleșii noștri nu se ocupă de ceea ce reprezintă, cu adevărat, probleme de viață și de moarte; aceștia lasă totul deoparte și lucrează zi și noapte exclusiv în interesul lor ascuns și pervers. Iată că încheiem cu tristețe un an în care nu s-a mișcat nimic în țara asta, în afară de voturile care îi scapă pe marii aleși de brațul legii, le șterg mizeriile, hoția, minciuna. Pentru asta avem Parlament sau, mă rog, cea mai mare parte din el. Asta este puterea în România. Am făcut o paralelă între criminali și alte categorii de infractori, ce poate părea nepotrivită, însă orice om poate realiza faptul că adevăratele legi care au nevoie să fie gândite, elaborate, votate în țara asta, nu au loc și nu primesc nici atenție, nici timp.

Mereu prioritățile sunt altele, urgențele au fost și vor fi mereu altele, pentru ei. Între timp, noi murim nevinovați și într-un mod absurd, pentru că cei bolnavi nu au legi care să-i țină sub supraveghere medicală nu doar pe hârtie, noi pierim sau suntem schilodiți pentru că bolnavii cu acte și grobienii sănătoși dar fără niciun Dumnezeu intră cu bolizii în noi, ne dau în cap, ne tâlhăresc, ne fură, toate acestea pentru că ei au garanția faptului că legea este blândă și oricum, în final, nu vor plăti nici cu 1 la sută din gravitatea și consecințele faptelor comise. ba mai mult, ălora care ne-au făcut rău, de multe ori iremediabil, le dăm drumul din pușcării.

Suntem plimbați prin cele mai crunte nedreptăți civile, târâți prin tribunale, băncile ne trimit zâmbind către depresie, fiscul ne pune perna pe față, pentru că – nu-i așa – statul vrea corectitudine. Statul te vrea pe tine, cel mai umilit și batjocorit cetățean din câți există pe lumea asta, drept, cinstit, corect. Statul – în traducere liberă primarul, deputatul, senatorul, președinții de Cameră și Senat, Prim-ministrul etc.

Ei compun acest stat care ne jupoaie zi de zi uitând de noi atunci când avem o problemă ce poate fi o neplăcere sau o dramă uriașă. Asistăm, siderați și învinși, la ultimele clipe de viață ale acestei pseudo-democrații pe care de fapt n-am văzut-o și n-am atins-o niciodată, de aproape 30 de ani. Ne aruncăm de fiecare dată când avem de ales, plini de speranțe și iluzii, în greșeli tot mai mari și ne trezim că ucigașii democrației ne încolonează și ne duc la groapa existenței pe repede-înainte. Dacă nici vuietul mulțimilor nu-i mai sperie, probabil că am ajuns – așa cum orice pe lumea asta are și un sfârșit – la capătul tuturor posibilităților noastre de a îndrepta, în cel de-al treisprezecelea ceas, coloana vertebrală a acestei țări.

Mulți vor spune că exact asta presupune o democrație autentică, ca o parte din Parlament, din popor, din orice, să nu fie de acord cu anumite măsuri sau cu votul asupra unor legi. Desigur, dar sub condiția ca respectivele legi care trec fără voința mea, a ta sau a parlamentarului X să nu includă în ele posibilitatea de a-i scăpa pe unii, deloc puțini, de consecințele pe care trebuie să le suporte pentru faptele lor.