Orice om are un preţ

Se pune că orice om are un preţ! Mulţi, poate nu sunt de acord cu această afirmaţie, însă e greu până îl afli. Uneori preţul poate fi prea mare. Cert este faptul că până la urmă totul, dar absolut totul se plăteşte. Chiar dacă „plata” nu e una vizibilă, plătim pentru toate lucrurile rele şi suferinţele pe care le-am adus celorlalţi. Plătim pentru acţiunile noastre, dar şi pentru inacţiunile noastre. Plătim pentru deciziile pe care le luăm, dar şi pentru indeciziile pe care le avem. Fiecare decide ce îl costă mai mult: bunătatea – să fie bun, răutatea – să fie rău, acţiunea – să acţioneze sau reacţiunea – să reacţioneze. Fiecare poate să decidă dacă trebuie să se ridice şi să meargă înainte sau să stea pe loc, să zacă şi să-şi plângă de milă. Cine nu vrea să ia decizii, atunci când sunt necesare, este posibil să constate ulterior pe propria piele „consecinţele”. Şi asta pentru că viaţa este un profesor dur care uneori îţi dă examen şi apoi te învaţă lecţia. Cu cât cineva care se îndepărtează de adevăr, de viaţa reală, de bine, de dragoste şi mai ales de respectul pentru ceilalţi, revenirea pe traiectoria cea bună sau corecţia va fi mai mare. Dacă devierile sunt mici, atunci şi corecţiile sunt mici, dar dacă devierile sunt mari, atunci corecţiile vor fi pe măsură. Mulţi vor spune că „legea” asta nu se aplică tuturor pentru că au văzut oameni care fac rău şi nu li se întâmplă nimic. E doar aparent. În viaţa asta totul se plăteşte, nimic nu e gratis, toate se plătesc mai devreme sau mai târziu. Unele lucruri în avans, altele în rate, altele cu penalizări şi astea ustură al naibii de tare!