Opoziția luzărilor în Teleormanistan

Cine nu a înțeles până acum că politica de guvernare a PSD se bazează aproape exclusiv pe vrerea lui Liviu Dragnea este ori lipsit de orice urmă de realism, ori este rău intenționat. Evident, tot lui îi aparțin și măsurile ultrapopuliste, fără nicio acoperire în economia reală, cum ar fi mult-trâmbițatele majorări de salarii pentru bugetari, făcute pe spinarea mediului privat șamd. Nu vreau să amintesc aici toate minciunile „teleormănene”, pentru că astăzi este vorba despre altceva. Este vorba despre actuala opoziție sau, mai bine spus, despre așa-zis opoziție liberală din România.

După cum se poate observa cu ochiul liber, Guvernul PSD continuă să-și facă toate mendrele, așa că zburdă liber pe câmpiile pârjolite ale patriei, și nu pentru că programul său este unul realist, ci pentru că nu prea are cine să-l critice, să-l oprească. Mai exact, PSD-ALDE guvernează în marș forțat, fără niciun obstacol, în condițiile în care opoziția este ca și inexistentă. Da, exact, vorbim despre aceeași opoziție impotentă de atâta amar de timp, situație care a condus la victoria zdrobitoare în alegeri a PSD. Dacă la alegerile din decembrie puteam vorbi despe o „slăbiciune” a opoziției, astăzi nu greșim dacă vorbim despre sublima ei inexistenţă.

Dacă încă ne mai întrebăm ce rol joacă opoziţia în statul democratic, răspunsul cel mai bun este că ea are sarcina de a controla guvernanţii în ale căror mâini se află hățurile. Asta înseamnă că opoziţia veghează ca cei ce conduc statul să reprezinte interesele celor conduşi, de la care a primit fotoliile în care s-au cocoțat vremelnic. Într-un stat democratic, opoziţia are rolul să critice programul guvernanților şi, totodată, să descopere soluții și programe de guvernare diferite, în paralel cu cel existent. Mai explicit, în România, opoziţia ar trebui să fie o alternativă la programul actual de guvernare, astfel încât, la un moment-dat, majoritatea alegătorilor să aibă o alternativă reală la actuala Putere.

Mă uit, așadar, în jur și mă pufnește râsul… Chiar dacă situația e, mai degrabă, de plâns. Păi, oameni buni, cine mai face astăzi opoziție celor de la Putere, în speță PSD? Da, ați ghicit. Toată lumea se așteaptă ca PNL să fie principalul partid poziționat, în acest moment, în opoziție. Însă el, partidul Brătienilor, este preocupat astăzi mai degrabă cu scandalurile sau cu cacialmaua asta de alegeri interne, decât să ia o atitudine anti-PSD clară, cu efecte vizibile. Prins în menghina jocurilor de interese, în care orgoliile dintre foștii pedeliști și liberali încă primează, lipsiți de figuri noi, necompromise, fără lideri carismatici, cu aceiași oameni de care până și liberalii autentici s-au săturat, PNL pare să se fi transformat dintr-un partid elitist într-unul de cartier. Este clar că nu mai poate, nu mai știe sau (nu m-ar mira) nu mai vrea să facă opoziție. Evident, ceva nu este în regulă cu atitudinea de acum a liberalilor, în legătură cu rolul lor pe scena politică, iar acest lucru afectează deja echilibrul democrației în România. De altfel, oamenii care au ieșit pe străzi pentru a protesta împotriva Ordonanței 13 nu au făcut altceva decât să înlocuiască lipsa de reacție, impotența opoziției.

Pe de altă parte, trebuie să le mulțumim celor de la PNL, pentru că dispariția lor din peisaj i-a trezit pe români la realitate. Sigur, vorbesc strict despre românii care se tem și la ora asta că libertatea de expresie va fi sufocată cu totul, iar instituțiile statului și justitia vor deveni în și mai mare măsura simple marionete în mâinile partidului condus de Liviu Dragnea.

P.S. Partidul Național Liberal a sărbătorit, în 24 mai, 142 de ani de la momentul fondării sale, așa că majoritatea liberală s-a grăbit să deschidă șampania. Penibil!