Frumoasă ca o prințesă, inteligentă, veselă – în ciuda unei afecțiuni grave care o leagă de un cărucior și o chinuie în fiecare secundă. Olivia, o minune de fetiță din Nușfalău, vine astăzi în fața voastră și, înainte de toate, vă mulțumește pentru faptul că v-ați oprit câteva minute din firescul cotidian pentru a înțelege de ce este vital, nu doar important, să încercați atât cât puteți să o ajutați. Olivia are 12 ani, este un copil chinuit de o afecțiune gravă care îi leagă brațele, mâinile și picioarele și o condamnă permanent la nemișcare. Boala se numește Sindrom distonic – diskinetic, o tulburare de mişcare dată de anomalii ale tonusului muscular, caracterizată prin contracții musculare permanente sau intermitente ce conduc la apariția unor mişcări şi/sau posturi anormale și imobilitate permanentă.
Dincolo de această povară care o condamnă la imobilitate, Olivia este un copil dezvoltat perfect normal din punct de vedere intelectual și psihic, un copil inteligent, sensibil, empatic, cu un spirit creativ deosebit. Fragilitatea ei – doar o aparență indusă de afecțiunea de care suferă, ascunde în spatele ei o forță de nestăvilit și o putere de luptă nebănuită. Ar vrea să scrie, să picteze, să se joace. Ar vrea să mângâie animalele, plantele, să atingă, ridicând brațele spre cer, razele de soare sau fulgii de zăpadă, să frământe un aluat, să se închidă singură la șireturi și seara, să-și piardă degetele prin părul mamei. Ar vrea să mănânce singură, să sară coarda, să coafeze păpușile. Să își facă temele, să folosească singură baia pentru că, așa cum v-am spus, este deja o domnișoară de 12 ani și nimic în afara acestei boli nu poate împiedica mersul firesc al vieții, al dezvoltării ei. Doar acest sindrom îi adaugă, rând pe rând, nemilos, greutăți sau lucruri imposibile pe care noi, cei care suntem sănătoși și avem copii sănătoși, nici nu ni le putem imagina. Mama Oliviei este depășită complet de situația financiară în pragul căreia a adus-o acest necaz; costurile speranței, pentru că în cazul Oliviei, speranța costă enorm, este copleșită nu doar de eforturile fizice uriașe cât mai ales de teroarea psihologică prin care trece de fiecare dată când ochii copilului ei o privesc.
Fetița din Nușfalău urmează cursurile școlare de acasă. Performanțele ei intelectuale sunt remarcabile, învață și își dă silința să obțină rezultate excelente la învățătură. Este foarte curioasă, dar niciodată indiscretă; vrea să afle despre alții doar în măsura în care poate ajuta, poate face un bine la rândul ei, pentru alții. Este foarte dornică să afle cât mai multe lucruri despre viața care se întâmplă, cu fiecare răsărit de soare, dincolo de fereastra camerei în care își petrece cea mai mare parte a timpului.
Comunitatea din Nușfalău a fost și este alături de ea, s-a strâns primul million de forinți, bani necesari primei faze de tratament într-o clinică din Debrețin, tratament pe care îl va începe imediat ce situația pandemică va permite acest lucru. Doar că acest million – bani foarte mulți – reprezintă un prim pas. Întreg tratamentul care poate dura peste doi ani ajunge la suma uriașă de 19 milioane de forinți. O sumă imposibil de strâns pentru Olivia și mămica ei, cele două luptătoare care cred cu tărie în șansa recuperării. Și au de ce să creadă, pentru că medicii le-au spus că, odată completat tratamentul, Olivia nu va fi nevoită să stea în cărucior și își va putea folosi brațele aproape la capacitate normală. Oare există o veste mai aducătoare de bucurie, de speranță, de încredere, decât aceasta? Da, Olivia se poate vindeca aproape total, însă fără acest tratament este imposibil. Mai exact, fără noi, este imposibil.
Așa cum de fiecare dată noi, redacția Magazin Sălăjean, am fost alături de fiecare sălăjean greu încercat de soartă, reușind împreună cu voi – cei mai mulți fiind cei fără posibilități materiale mari, cu societățile comerciale și multinaționalele din Zalău și județ, cu instituțiile, cu oamenii de afaceri care au renunțat la un obiect sau o investiție minoră pentru a ajuta un om aflat în cea mai grea încercare a vieții lui, scăpându-l chiar din ghearele morții, și de această dată suntem însuflețiți de gândul că vor fi mulți cei care vor fi de acord să renunțe la o cafea, la o bere, la o înghețată, o revistă sau un obiect de îmbrăcăminte, o bijuterie fără valoare, punând în contul acestei cauze o sumă de bani, indiferent care ar fi aceea. Pe pagina de Facebook a Oliviei se organizează mici licitații cu obiecte – îmbrăcăminte, rochii de mireasă, obiecte decorative, chiar fructe și orice se poate vinde pentru ca banii să ajungă, în final, către acest copil. Gesturile oamenilor, indiferent de obiectul la care aceștia renunță, sunt remarcabile și orice ban strâns contribuie la șansa Oliviei. Însă, nevoia financiară este uriașă, de aceea, pe lângă oamenii simpli – și ei cu nevoi și necazuri la rândul lor – cei care de obicei sar primii în ajutor, apelăm și pe această cale la firmele sălăjene, poate și cele din țară, dacă aceste rânduri ajung dincolo de granițele Sălajului, la multinaționale, la oamenii de afaceri, la politicieni, la cei pentru care grijile materiale poate nu sunt atât de copleșitoare, cei cărora poate viața le-a oferit, în această parte a sa, o șansă mai mare. Vă rog și eu, în numele acestui copil și al părinților ei, să o ajutăm, să-i oferim o șansă acum, pentru că dacă noi nu o facem, nimeni n-o va face. Dumnezeu sau forța divină în care fiecare dintre noi crede, ne va răsplăti înzecit și o va face poate însutit atunci când vom aveam o nevoie mai mare față de cele care și pe noi ne supără zi de zi.
Cu fiecare bănuț, Olivia tresare încet, din fiecare deget, visând cu ochii deschiși la ziua în care va putea ridica brațele către Soare, mulțumindu-vă pentru șansa de a trăi normal de a învăța, de a fi capabilă să muncească și să trăiască o viață normală. De a avea prieteni, de a avea bucuria jocului și a școlii normale, de a se plimba și de a-și vedea nu doar viața așa cum merită să o vadă – senină și frumoasă – ci și mama, descătușată de chinul pe care îl impart amândouă, singure în lupta cu acest mare necaz. Întrebată care va fi primul lucru pe care îl va face atunci când își va putea mișca brațele, Olivia a spus: “- Vreau să o îmbrățișez pe mămica mea!”. Următorul lucru pe care și-l dorește este să ridice mâna, la școală.
Conturi pentru donații:
RO20RZBR0000060006650644 (România)
HU15-12052729-01734238-001000009 (Ungaria)
titular Totos Erzsebet – mama Oliviei.
