A supravietui acestor vremuri este lucru mare. Un loc de munca, remunerat suficient pentru a putea acoperi cheltuielile de intretinere, cere studii superioare, si in aceste cazuri fiind incerta obtinerea lui. Pentru cei care au terminat doar studiile liceeale ori, mult mai grav, doar cateva clase, au sanse din ce in ce mai mici sa gaseasca ceva de lucru.
In unele cazuri, chiar parintii sunt cei care isi obliga copiii sa munceasca de la varste mult prea fragede, obligandu-i sa renunte la scoala. Adoptarea acestui stil de viata se intalneste, deseori, in familiile sarace, care nu au veniturile necesare pentru s-si trimite copiii sa invete. Legea spune ca invatamantul obligatoriu gratuit, respectiv de zece clase (incepand de anul scolar urmator), trebuie urmat pana cel tarziu la implinirea unei varste care sa permita integrarea in randul colegilor. Doar ca termenul gratuit nu este respectat aproape in nicio unitate scolara. Materialele scolare, suplimentate in situatiile speciale prin programe sociale, sunt insuficiente pentru multi copii proveniti din familii care abia isi duc traiul de la o zi la alta. Hainele presupun alte costuri pentru parinti, nefiind nici macar vorba de uniforma scolara care apasa greu asupra bugetului unei familii cu venituri normale.
Pentru cei care nu-si permit acest lux, viata nu este deloc usoara. Inca de mici sunt trimisi pe strazi sa cerseasca, sa traga de mana trecatorii, sa vanda fel de fel de lucrusoare in schimbul unor banuti sau doar de pomana. Invata ca societatea nu le poate oferi mai mult si ca niciodata nu vor ajunge sa munceasca intr-o firma pe un post, nici macar de vanzator. Lipsa educatiei, neinsusirea minimelor cunostinte de citire si scriere au un impact major asupra viitorului lor, uneori luat chiar de parinti. Educati in acelasi mod, nu dau doi bani pe invatamantul de stat, astfel incat nici copiii lor nu au, in opinia lor, nevoie sa invete sa scrie, sa citeasca, sa socoteasca.
Neadaptarea acestora in societate ii impinge, ulterior, spre fapte deloc ortodoxe: furturi, talharii, loviri si alte violente si altele mult mai grave. Altii cad cu totul prada saraciei si renunta sa mai lupte cu viata. Isi ineaca zilele in alcool, petrecandu-si timpul prin case cartonate.
Din pacate, nici societatea nu poate oferi mai mult, din cauza unei legislatii prea incalcite. Pe de o parte, autoritatile competente incearca sa ia copiii din acele familii care nu le dau nicio sansa odraslelor, obligandu-le sa aduca banul in casa la varste mult prea mici. De cealalta parte, se incearca pastrarea uniunii familiei si implementarea unor idei care sa-i constientizeze despre importanta unei vieti aprobate de societate. Din pacate, nu uita de unde au pornit si se reintorc acolo de unde au plecat: la o viata pe strazi.
