Oare ne mai facem bine?

Daniel Mureşan

De la Revoluție încoace am avut parte de tot felul de crize politice. Mai încrâncenate, mai de suprafață, dar toate erau de fapt o luptă pentru ciolan, prea puțin benefice pentru cetățeni. Criza de acum e altfel, nu se compară cu ce a mai fost. Aprope toți sunt la guvernare, dar se spurcă pe la televizor în draci. Dacă acum e așa, oare cum o fi în campania electorală?
Tânjitorilor din PNL după alianța cu PSD, cred că a cam început să li se acrească. Ciolacu ține prim-planul televiziunilor, criticând de câte ori are ocazia miniștrii liberali. Și uite așa, alianța aceasta este fatală pentru imaginea PNL, în particular, și a dreptei, la modul general.
Guvernul stă pe un butoi de pulbere ce e gata oricând să explodeze. Alianța parcă e Meșterul Manole ce azi zidește, iar noaptea se năruie tot. Dimineața s-a schimbat totul, au început atacurile la baionetă, în timp ce noi așteptăm disperați un licăr de speranță. Dar în zadar. De fapt, ne facem iluzii, mare parte din componenții guvernului sunt de un amatorism cum rar mi-a fost dat. De șeful liberalilor, ce să mai vorbim? Un general să conducă un partid liberal? Probabil în vreo juntă din America de Sud mai găsești așa ceva. Categoric, îmbrațișarea liberalilor cu Ciolacu va duce partidul pe marginea prăpastiei, dacă nu chiar la groapa democrației. S-ar putea ajunge chiar la discreditarea noțiunii de liberalism românesc, ceea ce ar dăuna pluralismului politic. Și la social-democrați ar fi valabilă îngrijorarea, însă acolo se pare că e mai mult profesionalism (dacă pot să îi spun așa).
Una peste alta, așteptăm o iarnă cum nu a mai fost. Eu chiar nu identific un fundament serios, menit să ne liniștească. Totul pare a fi fabricat artificial, cu adaos intens de orgolii și interese. Pe spinarea noastră, trecem prin cele mai sumbre zile ale istoriei contemporane. Am ajuns o țară vraiște, la mâna unor politicieni care sacrifică orice pentru interesul propriu. Valabil pentru tot eșichierul politic, cu excepția câtorva oameni de bun simț pe care îi numeri pe degete.
Au ajuns să ne domine instinctele primare: ură, violență, foame. Tot mai mulți tineri își găsesc refugiul în droguri, nevăzând un alt orizont. Femei și copii exploatați, decapotabile de lux, proxeneți și multă prostie. Cam asta am ajuns…
A, era să uit de UDMR. După întoarcerea din concediu a lui Ginghis Han, s-au pus partidele la sfat. Nimeni nu a aplaudat, totul a fost o iluzie. Pupat toți piața endependenței. Că doar or fi buni la o viitoare majoritate, ce naiba! Am început să înlocuim zâmbetul ironic cu întoarcerea nasului într-o parte.