Oameni ieftini, plată mare

O vorbă veche spune că pe lumea asta sunt două lucruri care se plătesc: domnia şi prostia. Când cineva plăteşte pentru propria-i domnie ori prostie, nu e supărător pentru cei din jur. În fond și la urma urmei, fiecare e liber să deconteze după bunul plac excesele, huzurul sau tâmpeniile pe care le face. Când însă alţii plătesc domnia sau prostia unora, situaţia devine deranjantă. Știu și conștientizez faptul că toți greșim, uneori din neștiință, alteori cu știință, dar cert este faptul că într-o țară civilizată greșelile se plătesc. Eu, la fel ca mulți alții, sunt un simplu și modest cetățean. Odinioară mi-am pus toată încrederea în cei care conduc, convinsă fiind de faptul că oamenii sfințesc locul. Muncesc cinstit și știu că acest aspect nu interesează pe nimeni, e chiar jenant în noua accepțiune a societății actuale. Eu doar așa știu să mă descurc, muncind! Sunt o puerilă, să nu zic altcumva, pentru că încă mai cred că există oameni în lumea asta multă, încă mai cred că există empatie și cred că mai devreme sau mai târziu, în viață, orice trebuie plătit, mai ales când e vorba de datorie și inevitabil greșeală! Întodeauna mi-am respectat obligațiile, așa cred, deopotrivă cele fianciare. Anual, până la finalul lunii martie, am reușit să îmi plătesc cel puțin ”prima scadență” la impozitul pe bunurile pe care le dețin: un acoperiș deasupra capului și o mașină, achiziționată cu credit. Mă repet, știu că nu e problema nimănui faptul că eu am credite, a fost alegerea mea și mi-am asumat acest lucru. Încerc să îmi plătesc ratele la timp și, recunosc, au fost și situații când am întârziat. Pentru asta am plătit! Mi-am stricat mașina din cauza drumurilor pline de gropi de pe la noi. Ultima dată, la începutul lunii martie, am dat cu roata într-o groapă în drum spre casă, drum proaspăt asfaltat. Știți, banii pregătiți pentru plata impozitului, care trebuie să ajungă la bugetul local, am fost nevoită să-i dau mecanicului, să-mi repare mașina. Nu pot fără ea, e chiar o necesitate! Aveam ceva rezerve financiare, recunosc, dar întâmplarea face că m-a luat și boala și am fost nevoită să fac și câteva investigații medicale. Da, sunt asigurată, plătesc contribuții la sănătate și, teoretic, puteam să le fac gratuit. Teoretic! Din păcate însă, nu mai erau fonduri și a fost musai să mă duc la privat pentru investigații unde… am plătit. Boala nu așteaptă pe nimeni și trebuie să am grijă de sănătate ca să pot să muncesc și să mă întrețin, să îmi cresc copilul. Sunt conștientă de faptul nimeni nu îmi este dator: nici să-mi repare mașina, nici să îmi plătească consultația la medic sau medicamentele, nici rata la bancă, nici impozitul pe casă! De asemenea, ca cetățean știu că trebuie să îmi respect obligațiile față de stat. Știu că voi plăti penalități pentru neplata la timp, știu! Și câte mai știu! Și la ce folos că știu? Am să plătesc! Mi-aduc aminte cât de încântată eram, la fel ca mulți alții, că nouă celor care muncim ca să plătim, ni s-au promis: autostrăzi, centură finalizată, bazin olimpic, iluminat public la standarde europene, aeroport, cinematograf și multe altele care nu-mi vin acum în minte. Trebuiau să fie gata de multă vreme. Din păcate casieria e deschisă mereu numai pentru unii, cu program non-stop, iar oamenii ieftini sunt plătiți scump. O fi domnie, prostie sau…?