Cu o dexteritate intelectuala demna de invidiat, unii indivizi isi aroga nemeritat dreptul de a imprastia cu judecati de valoare peste cei din jur, in conditiile in care, se stie, exista o cale destul de anevoioasa intre desteptaciune si intelepciune. Evident, cel din urma deziderat va apartine intotdeauna, la un moment dat, omului destept, insa niciodata intelectualului ipocrit. In fond, intelepciunea poate fi definita ca fiind ultima treapta a evolutiei intelectuale, motiv pentru care inclin sa cred ca, fara exercitiu, multi dintre noi nu vom avea multumirea de a atinge apogeul desteptaciunii, acolo unde neuronii zburda in liniste, intr-o sinapsa totala. In acest sens, iata una dintre pildele care, din punctul meu de vedere, ar trebui asezata la capataiul fiecaruia dintre noi. Un profesor de filosofie a asezat cateva obiecte pe catedra, in fata studentilor. Fara sa dea explicatii, a luat un borcan mare, pe care a inceput sa il umple cu pietre cu un diametru de cativa centimetri. Apoi, linistit, i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin. Evident, cei din sala de curs au fost de acord ca borcanul era deja plin ochi. Dupa aceea, profesorul a luat o cutie cu pietricele, pe care le-a turnat in acelasi borcan, scuturandu-l usor. Acestea s-au rostogolit printre pietrele mari in partiile ramase libere. Profesorul i-a intrebat din nou pe studenti daca borcanul este plin. Iarasi, studentii au fost de acord ca borcanul este umplut. Atunci, profesorul a luat o cutie cu nisip, pe care l-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Nisipul a umplut spatiul liber. Acum – spuse profesorul – vreau sa recunoasteti ca aceasta este viata voastra. Pietrele mai mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul, sanatatea si copiii vostri. Chiar daca totul ar fi pierdut, si numai aceste lucruri ar mai fi ramas, viata voastra tot ar fi completa. Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza: masia, slujba, casa… Apoi, nisipul reprezinta lucrurile mici, care completeaza restul. Daca, mai intai, puneti in borcan nisipul, nu va mai ramane loc nici pentru pietrele mari, nici pentru pietricele. La fel se desfasoara si viata voastra: daca va consumati timpul si energia cu lucrurile mici, nu veti avea niciodata spatiu pentru lucrurile importante. Fiti atenti la lucrurile esentiale pentru fericirea voastra. Jucati-va cu copiii, faceti-va timp pentru controale medicale, duceti-va partenerul la dans. Fiti constienti ca va ramane mereu destul timp sa mergeti la serviciu, sa faceti curat in casa, sa dati o petrecere sau sa duceti gunoiul. In primul rand, trebuie sa aveti grija de pietrele mari, mai precis de lucrurile care intr-adevar conteaza. Stabiliti-va prioritatile, restul este doar nisip.
Fara prea multe comentarii mai mult sau mai putin filosofice, cu argumente pro sau contra, exemplul de mai sus este menit sa faca in viata noastra, in mare masura, curatenie. Cu alte cuvinte, in tot acest tumult cotidian, in care fiecare dintre noi suntem zilnic angrenati, ar trebui sa existe o ordine a prioritatilor, adica a acelor elemente fara de care viata nu ar avea nici un sens. Spor la treaba!
