Asa este Romania in care traim in prezent. Si pentru a ajunge la aceasta concluzie este suficient sa ne uitam in imediata noastra apropiere. De la autobuzele care ne transporta in fiecare zi la munca, la drumurile pe care circulam, la sistemul de cale ferata care transforma calatoria intr-o eternitate, la retele de apa care, acolo unde exista, inregistreaza pierderi considerabile.
Toate cele mai sus necesita reparatii capitale ori ar trebui inlocuite. Cei responsabili cu acest aspect ridica neputinciosi din umeri si acuza lipsa fondurilor. Iar in cel mai fericit caz, aloca bani doar pentru solutionarea provizorie a oricarei probleme. Drumurile sunt cel mai elocvent exemplu. An de an, autoritatile directioneaza fonduri pentru carpirea soselelor, lucrari care isi dovedesc inutilitatea la scurt timp dupa ce au fost executate, cand craterele reapar in asfalt. Si, de foarte multe ori, sumele in cauza nu sunt deloc de neglijat, dar sunt inghitite repede de tot de niste amarate de plombari.
Nici la capitolul infrastructura feroviara nu stam mai bine. Reteaua invechita, ce pune in pericol viata calatorilor, urla din nevoia de investitii. Trenurile au varsta bunicii, vagoanele devin adevarate incubatoare pe timp de vara, toaletele sunt inecate in mizerie si damf, intarzierile ating ore bune. Iar in tot acest timp, oficialii nu fac nimic altceva decat sa perceapa tarife tot mai mari pentru biletele CFR, in ciuda faptului ca numarul romanilor care apeleaza la acest mijloc de transport este in scadere dramatica. Asa se face ca in timp ce vecinii europeni isi permit sa lucreze la zeci de kilometri distanta de casa, intrucat trenurile de la ei le permit sa ajunga in doi timpi si trei miscari la munca, navetistii romani fac pui in vagoanele antice. Situatia nu ar trebui sa ne mire daca punem in balanta viteza cu care circula garniturile din Franta, spre exemplu, si cea a trenurilor noastre amarate: peste 200 de kilometri pe ora versus… 45-60 kilometri pe ora.
Iarna, congelatoare, vara, saune. Pline de praf, fara aer conditionat, scartaind din toti rarunchii, cu durata de viata expirata si un consum enorm de carburanti, acestea sunt autobuzele societatilor de transport din orasele patriei. In schimbul tuturor facilitatilor mentionate, calatorul trebuie sa scoata bani grei din buzunar de fiecare data cand indrazneste sa urce in aceste rable. Ba mai mult, autoritatile se agata de orice pretext – scumpirea carburantilor, cresterea TVA – pentru a mai ciupi un leu in plus de la omul de rand, in incercarea disperata de a acoperi pierderile inregistrate de companiile de transport public de calatori pe care le au in subordine.
