O nouă generație de politicieni și de alegători?

Daniel Săuca
Nu mai urmăresc de ceva ani (cu atenție) viața politică românească, chiar dacă în opinia unora ar merita (e obligatoriu?). Pentru mine, pe lângă vulgaritate (nu de puține ori pestilențială), lipsă de educație și, mai ales, de viziune, prea mulți oameni politici (și de la putere și din opoziție) nu au pur și simplu ce (le) trebuie pentru a fi cu adevărat în slujba statului și a cetățenilor români (oriunde s-ar afla; din păcate, tot mai mulți în afara granițelor actuale ale țării). Adică, cel puțin demnitate, profesionalism și patriotism. Oricum, alți politicieni nu prea sunt, și, oarecum, nu avem ce face: trebuie să „defilăm” cu ei! Baiul mare (și l-au mai scris/spus destui) e și că „oferta” celor care vor să schimbe „sistemul” actual al partidelor „istorice” (30 de ani de la „revoluție” e deja istorie!) nu sunt convingători că vor fi „altfel” decât predecesorii lor „comuniști”, „securiști”, „feseniști”. Și aici văd (poate mă înșel) ură, violență, impostură, frustrare, chiar dacă sunt „fardate” cu obsesiva luptă pentru Justiție ori cu un „europenism”(globalism) incoerent, agresiv. Lupta electorală pentru alegerile din 26 mai îmi confirmă (măcar parțial) temerile: patriotism de fațadă (am văzut de trei, hai două mandate cât de „patrioți” pot fi eurodeputații români!); limbaj de mahala (e totuși decent ca însuși președinți de partide parlamentare să nu-și controleze așa-zisele discursuri?); organizarea unui referendum care sigur nu va avea niciun efect, nici măcar electoral; prea mulți candidați care nu au nicio treabă cu PE și nici nu vor avea (puțin probabil ca partidele să aibă vreo jenă din această perspectivă); oferte electorale ce nu răspund marilor întrebări ce țin chiar de necesara reformă a UE, oferte șterse de aproape orice componentă ideologică (chiar așa, mai există ideologii politice „adevărate” la nivel european?); finanțarea campaniei electorale din bugetul de stat (partidele spun că e un lucru bun!). Despre acest subiect, destul de probabil, voi mai scrie. Ceea ce vreau să subliniez azi: teoretic, la 30 de ani, ar trebui să se manifeste o nouă generație (și de oameni politici). Ei bine, vor fi oare alegerile din 26 mai 2019 semnalul nașterii/afirmării unei noi generații, și de politicieni, și de alegători?…