Am fost sa-mi cumpar viitorul si l-am gasit doar la second-hand. Era o oferta speciala: cumparai cinci kilograme de viitor cu un leu si primeai un imbold sa mai cumperi cinci. Nu ma deranjeaza ca cineva mi l-a mai trait o data. Poate si l-a luat pe dos sau n-a apucat sa-l poarte pana la capat. M-a deranjat, in schimb, indiferenta cu care vanzatorii mi-au impachetat kilogramele, de parca nu asta le-ar aduce marele mic profit.
Cam acelasi sentiment cred ca-l traiesc toti romanii umili din patria noastra binecuvantata: cumpara si dau in consignatie, numai ca sa cumpere din nou acelasi viitor second-hand pe care politicienii blazati il impacheteaza cu indiferenta profitului primit. La vremuri noi, tot ei. Ca se schimba fetele, ca se imbunatatesc strategiile de momeala(mai ales cu viitoarele uninominale pe capul amaratilor), ca se produc modificari spectaculos de insignifiante la sefii, tot ei sunt; tot ei ne vand hainele progresului, vorba vine. Ei bine, s-ar putea sa intervina o mica problema. Mai precis, cumparatorii obligati sa se multumeasca doar cu marfa de acest fel au intentia de a nu intra chiar asa usor in magazinele second. Hai sa nu mai vorbim in dodii! Cetatenii Zalaului nu vor sa aleaga. Nu au ce sau nu pricep pentru ce. Daca pana acum se vorbea de reticenta in a avea incredere, de indiferenta in privinta celor alesi, chiar de sictir pentru inutilitatea functiilor acestora, acum se poate vorbi fara nicio urma de indoiala despre fenomenul saturatiei. Oamenii nostri sunt satui de palavrageala, de aceeasi politica degradanta, de politicienii inarmati cu prea multe interese personale, de jocul acesta:
