O lume nervoasă

Un defect pe care îl constat în ultima perioadă la neamul nostru este enervarea. Ne enervăm foarte repede și ne irascibilizăm un-doi. Suntem ca o dinamită. Și eu mă enervez, dar mi-am dat seama că nu mă ajută la nimic, din contră! Sincer nu obțin nimic, chiar nimic! Cu toții ne enervăm. E o reacție sănătoasă – furia – când ne confruntăm cu o situație nedreaptă, care fie ne implică pe noi, fie pe alții. Dar de la furie la agresivitate e doar un pas. Un pas mic pe care trebuie să ne abținem să îl facem. Ne enervăm prea repede, ne sare muștarul din orice. Suntem extrem de sensibili la contradicție și contrarietate. Vorbeam recent cu o prietenă, despre fuga asta prin viață, despre faptul că am uitat să mai facem lucruri mărunte, care contează cu adevărat și care ne fac fericiți. M-am gândit la un text despre treaba asta și apoi mi-am amintit de Octavian Paler și de textul său genial. “Paradoxul vremurilor noastre în istorie este că avem clădiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrăzi mai largi, dar minți mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai puțin; cumpărăm mai mult, dar ne bucurăm mai puțin. Avem case mai mari, dar familii mai mici. Avem mai multe accesorii, dar mai puțin timp. Avem mai multe funcții, dar mai puțină minte, mai multe cunoștințe, dar mai puțină judecată; mai multi experți și totuși mai multe probleme, mai multă medicină, dar mai puțina sănătate. Bem prea mult, fumăm prea mult, cheltuim prea nesăbuit, râdem prea puțin, conducem prea repede, ne enervăm prea tare, ne culcăm prea târziu, ne sculăm prea obosiți, citim prea puțin, ne uităm prea mult la televizor și ne rugăm prea rar. Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar și urăm prea des. Am învățat cum să ne câstigăm existența, dar nu cum să ne facem o viață. Am adăugat ani vieții și nu viață anilor. Am ajuns până la lună și înapoi dar avem probleme când trebuie să traversăm strada să facem cunoștinta cu un vecin. Am cucerit spațiul cosmic, dar nu și pe cel interior. Am făcut lucruri mai mari, dar nu mai bune. Am curățat aerul, dar am poluat solul. Am cucerit atomul, dar nu și prejudecățile noastre. Scriem mai mult, dar învățăm mai puțin. Plănuim mai multe, dar realizăm mai puține. Am învațat să ne grăbim, dar nu și să așteptăm. Am construit mai multe calculatoare: să dețină mai multe informații, să producă mai multe copii ca niciodată, dar comunicăm din ce în ce mai puțin. Acestea sunt vremurile fast-food-urilor și digestiei încete; oamenilor mari și caracterelor meschine; profiturilor rapide și relațiilor superficiale. Acestea sunt vremurile în care avem două venituri, dar mai multe divorțuri, case mai frumoase, dar cămine destrămate. Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unică folosință, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale și pastile care îți induc orice stare de la bucurie la liniște și la moarte. Sunt niște vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior. Vremuri în care tehnologia îți poate aduce aceasta scrisoare și în care poți decide fie să împărtășești acest punct de vedere, fie să ștergi acest mesaj. Amintește-ți să-ți petreci timp cu persoanele iubite, pentru că nu vor fi lângă tine o eternitate. Amintește-ți să spui o vorba bună copilului care te venerează, pentru că acel copil va crește curând și va pleca de lângă tine. Amintește-ți să-l îmbrățișezi cu dragoste pe cel de langă tine pentru că aceasta este singura comoară pe care o poți oferi cu inima și nu te costă nimic. Amintește-ți să spui te iubesc partenerului și persoanelor pe care le îndrăgești, dar mai ales să o spui din inimă. O sărutare și o îmbrățișare vor alina durerea atunci când sunt sincere. Amintește-ți să-i ții pe cei dragi de mână și să prețuiești acel moment pentru ca într-o zi acea persoană nu va mai fi lângă tine. Fă-ți timp să iubești, fă-ți timp să vorbești, fă-ți timp să împărtășești gândurile prețioase pe care le ai”. E un text care îmi place foarte mult și privind în urmă am constatat că, având nervi nu am rezolvat niciodată un conflict. Din contră, am rupt sau distanțat relații cu oamenii, am avut sentimente de vină și remușcări, am rănit oameni și am avut doar de pierdut.